Autorităţile publice şi limita bunului simţ
Fiecare om are un caz sau un necaz în viaţă şi poate apelează la 112. Siguranţă şi încredere? Din păcate există unele persoane din sistem care ne fac să credem că suntem o ţară de plâns sau ţara lui Papură Vodă. Să spunem că cineva a apelat la poliţia din Urecheşti pentru a face o sesizare... şi ne trezim cu o situaţie penibilă. Individul care deranjează un cetăţean liber, plătitor de taxe şi impozite, un biet muritor (posibil persoană publică) ... să fiu puţin ironic, sună la şeful de post din comuna Urecheşti, şi domnul poliţist (ca să nu zicem miliţian) spune despre persoana vătămată: ... nu are ce să vă facă, omul e un terminat... Adică nu are bani să vă dea în judecată sau ceva de genul acesta, ca să nu interpetăm în alt mod. Omul jignit de autoritatea statului sună şi roagă să se rezolve problema şi dl. şef de post devine agresiv verbal folosind cuvintele: băi cutare... hai că mă scoţi din draci...
Nu există pădure fără uscături
Nu blamăm poliţia română în acest sens. Sunt persoane care îşi fac cu demnitate treaba, dar din păcate nu există pădure fără uscături şi chiar dacă vorbim de cineva care trebuie să respecte legea cu stricteţe sau măcar să respecte limita bunului-simţ, uite că avem şi caricaturi. Aceste persoane nu au ce căuta în aşa-zisă haină a statului cu un salariu frumuşel. Sunt prea mulţi în acest sistem care nu fac nimic. Noi plătim taxe şi impozite pentru salariile acestor şmecheri. Incompetenţa şi ipocrizia îşi spun cuvântul. Nu cred că se schimbă ceva în ţara asta dacă tolerăm astfel de gafe. O atitudine a unui domn poliţist trebuie să fie în asemenea hal? Se pare că oamenii suferă din multe puncte de vedere, dar dacă ocupi o funcţie încerci să îţi faci treaba în mod exemplar. Iar respectul trebuie să fie respect indiferent cu ce om stai de vorbă.
Nimeni nu e mai presus de lege!
În ce ţară mai întâlnim asemenea cazuri penibile? O să ajungem să uităm că există drepturile omului şi dreptul la libertate, la fericire şi la viaţă, adică un drept de mare preţ. Dacă ne sunt încălcate aceste drepturi e bine să căutăm un for superior şi să stabilim un echilibru în societate. Nu este o societate de tip junglă. Nu suntem noi de vină că autorităţile publice fredonează munca, iar în caz de ceva urgent se fac că plouă. Din păcate, dacă nu se lasă cu violenţă fizică şi mortăciuni nu intervine 112. Cred că ne-am obişnuit cu nărav. Ordinea în această lume nu o face poliţia, ci omenia. Un om fără bun-simţ nu înţelege noţiunea de libertate şi moralitate. Cu nervi şi cu relaţii nu schimbăm nimic în România contemporană. Cu manele şi bani nu facem dreptate. Iar autorităţile publice nu trebuie să se prefacă a face treabă. Un lucru e sigur: nimeni nu e mai presus de lege! Iar legea este pentru oameni, nu pentru animale.
Dănuţ Belu
Dănuţ Belu are 27 de ani, este absolvent al Facultăţii de Istorie, Filosofie
şi Teologie a Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi şi scrie pe blogul
danutbelu.blogspot.ro.
