Politizarea, blestem naţional …
Fără pretenţia de a face uz de academisme, cum am fost acuzat sau ironizat uneori, m-am uitat totuşi pe un Dex şi iată ce am găsit: ,,politic, -ă - ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat.”; a politiza: a orienta în sens politic; politizare: a da unui lucru un caracter sau un sens politic. N-am găsit nimic în aceste definiţii, care să ne facă să simţim pericolul care ne face să tremurăm de teamă şi de revoltă, atunci când rostim cuvântul.
Dacă definiţia lingvistică a conceptelor: "politic, politiza, politizare”, ne linişteşte, ba chiar ne dă încredere în semenii noştri care practică această "meserie”, realitatea de zi cu zi ne contrazice în mod brutal, fapt ce a dus la apariţia multor expresii şi afirmaţii cutremurătoare - unele chiar licenţioase (politica-i o curvă) -, despre politică şi oamenii care o practică. Nu le mai repet pentru că le ştie fiecare.
Literatura noastră este plină de exemple care contrazic definiţiile de mai sus, începând chiar cu cronicarii, trecând pe la clasici (Eminescu, Caragiale) şi ajungând până în zilele noastre.
M-am oprit apoi la Simion Mehedinţi, unul din primii noştri savanţi care a studiat şi a scris studii geopolitice (Politica de vorbe şi omul de stat, şcoala muncii, Ethnos, Antropogeografia etc.), prin care a descifrat mecanismele funcţionării unei societăţi şi rosturile adevărate ale politicii.
Mehedinţi face diferenţa netă între "omul politic - domnul Trăncănescu”, membru al unui club politic, care nu ezită să facă din cel mai mic scaun o "tribună politică” şi "omul de stat” - executivul - funcţionarul public -, care trebuie să aibă 3 calităţi importante: "să fie real”, adică să facă numai lucruri adevărate, reale; "să fie neutru”, adică să nu aibă nici prieteni, nici duşmani; "să-şi aleagă cu grijă colaboratorii - cine are colaboratori buni n-ar nevoie să îmbrobodească adevărul”.
În privinţa politicii, savantul român dă o definiţie care ar trebui să fie încrustată pe cupola fiecărui parlament din lumea asta: "Politica este ştiinţă şi morală aplicat şi vai de statul care va ofensa legile moralei şi va încălca adevărurile ştiinţei” - apropo de "legal da, moral ba”!
Dar pentru că politica este domeniul de activitate al partidelor (parte, grup… de interese) şi al oamenilor politici, pentru a nu amesteca lucrurile, Mehedinţi afirmă răspicat: "Adevăratele partide politice sunt profesiunile. Cine n-are profesiune, n-are cuvânt în politică”.
Cu aceste cuvinte, savantul român ajunge la măduva răului, sugerând de ce cuvântul politizare a devenit o adevărată crimă naţională, criminali fiind atât cei care pun în funcţii oameni fără acoperire profesională - nu mai vorbim de acoperirea morală -, cât şi cei care "nu-şi văd lungul nasului” şi acceptă asemenea funcţii. Eu afirm că acceptă pentru că ei sunt convinşi că nimeni nu le va cere socoteală pentru erori şi incompetenţă.
Desigur că această meteahnă este legată ombilical de altele rele pe care le credem şi mai grave: corupţia, lipsa de responsabilitate personală şi patrimonială, responsabilitate morală - trec de la un partid la altul fără nicio ruşine.
Din punctul meu de vedere, politizarea este mult mai nocivă chiar decât corupţia, decât furtul generalizat.
Afirm acest lucru pentru că, dacă nu vom pune "omul potrivit la locul potrivit”, procesul decăderii economice şi morale va căpăta dimensiuni catastrofale: "În ţara orbilor, cel cu un ochi e împărat” - cine să găsească împăratul!? Când prostia ocupă o ţară, iar valoarea devine prizonier, atunci poporul e condamnat.
Nu doresc să duc aceste opinii în concretul imediat, la ultimele evenimentele privite de români cu ochii holbaţi la televizor, dar vreau să propun un moment de reflecţie asupra pericolului de lez-naţiune pe care îl prezintă politizarea. Dincolo de bâţâielile politice, doresc să ştiu de ce nu a fost localizată epava: din neputinţă, din neştiinţă, din neprofesionalism sau din ticăloşie - crimă cu premeditare!?
Ca om angajat doar la carul adevărului şi afectat direct de această boală antinaţională, întreb ritos: cine răspunde măcar pentru erorile judiciare constatate şi taxate de Curtea Europeană, cine răspunde pentru impotenţa profesională (Un om care nu se pregăteşte în domeniul său devine un pericol public.), dar pentru erorile morale, dar pentru salariile fără acoperire - o adevărată hoţie cu acte, la drumul mare.
Pe făptuitorii şi beneficiarii acestei metehne fanariote, îi sfătuiesc să privească în istoria recentă şi… să mediteze la acest adevăr: În viaţă totul se plăteşte şi se răsplăteşte! -, niciodată nu ştii când vine sorocul!
Eu cred că niciunui om politic nu-i este indiferent ce nume lasă copiilor săi, pentru că, chiar dacă noi plecăm, cântarul rămâne şi el nu minte niciodată. Urmaşii lor vor fi huliţi toată viaţa!!!
Iar ca o concluzie pentru toţi: Nu e boală mai dăunătoare pentru o societate, decât înscăunarea nonvalorii - politizare, cumetrie familială şi politică -, o adevărată trădare naţională!
Cine face acest lucru, ar trebui să răspundă în solidar, cu… protejatul - solidaritate morală şi patrimonială!
Costică NEAGU
Costică Neagu este profesor, editor şi publicist, animator al vieţii didactice din Vrancea şi preşedintele Asociaţiei Personalului Didactic „Simion Mehedinţi”, care şi-a propus restituirea tezaurului ştiinţific şi cultural lăsat de savantul născut în comuna Soveja.
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
un elev, acum 3743 zile, 11 ore, 11 minute, 46 secunde
ceatateanu", acum 3743 zile, 22 ore, 57 minute, 30 secunde 
