DE CE SĂ’ NE PESE DE KOSOVO?
Dar de atunci lucrurile s-au schimbat. Planul Ahtisaari, din start moderat de teama contrareacÃiilor (planul propune independenÃa Kosovo doar treptat, sub supraveghere internaÃională ºi cu multe condiÃii, ºi nici nu o numeºte astfel) ar fi trebuit să fie deja in Consiliul de Securitate spre aprobare, dar nu a mai intrat ºi nici nu e iminent să intre, pentru unicul motiv că dacă intră acum, cade. ªi alte Ãări europene s-au declarat contra, toate, ca ºi noi, cu probleme interne de separatism (Spania, care are autonomiºti ºi separatiºti in Ãara Bascilor ºi Catalonia; Slovacia, care are unguri autonomiºti, ca ºi noi; Grecia, care are minorităÃi in Tracia ºi e singura Ãară in afară de noi mai prietenoasă cu Serbia). Pină să avem un consens european, relaÃiile cu Vladimir Putin s-au degradat aºa de mult din cauza scutului antirachetă american (ºi a otrăvirii de către agenÃi ruºi a lui Litvinenko la Londra) că Rusia, dintr-o opozantă moderată ºi care voia doar un troc, a devenit o opozantă vocală ºi care blochează toată situaÃia. Aºa că, sincer, orice ar face Romania nu prea contează. Nu a contat niciodată pentru Kosovo, dar intr-o vreme mă temeam că ne stricăm degeaba relaÃiile cu europenii. Realmente momentul este depăºit ºi dacă Traian Băsescu o să continue să facă reclamă planului partiÃionist al sirbilor nu mai văd nici o mare nenorocire. Deºi, evident, aº prefera ca preºedintele Băsescu ºi ministrul Cioroianu să ajungă la un mesaj comun, că e penibil ce fac acum, cind vorbesc două limbi separate.
De ce să ne pese nouă de Kosovo? se poate intreba cititorul. ªansele ca să ajungă vreodată Covasna-Harghita un fel de Kosovo sint mici. Noi nu am inchis ºcolile maghiare de acolo, cum a făcut Milosevic, dimpotrivă, le-am redeschis pe cele inchise de Ceauºescu. Nimeni nu dă afară unguri din poziÃiile publice din aceste judeÃe ca să numească romani, nimeni nu e discriminat, cum a fost in Kosovo, cită armată mai avem pe acolo e inchisă in cazărmi, ºi dacă locuitorii sint jefuiÃi de baroni locali ºi regionali au consolarea că aceºtia sint unguri, ca ºi ei. Deci condiÃiile nu sint cituºi de puÃin similare, astfel ca noi să formulăm o poziÃie pe Kosovo care nu ia deloc in considerare interesele kosovarilor (care nu vor mai coabita cu sirbii, orice le-am face), sau ale sirbilor (care nu se vor relansa in cursa pentru integrarea europeană pină nu scapă ºi de această ultimă chestiune care ii blochează), ci numai ale noastre. A vrea pace durabilă in Balcani, dar fără să creăm un precedent in Kosovo că il pot folosi la rigoare maghiarii sint două obiective contradictorii ºi trebuie să ne hotărim la unul singur.
Secesiunile nu sint in general bine văzute in dreptul internaÃional. Singura situaÃie in care secesiunea e admisibilă, dincolo de cea rarisimă cind se produce prin acordul ambelor părÃi, ca in fosta Cehoslovacie desfăcută intr-o Cehie ºi o Slovacie, e situaÃia in care regiunii secesioniste ii sint sistematic incălcate cele mai elementare drepturi mergind pină la dreptul la existenÃă. Invadind Kosovo ºi trimiÃind pe drumuri sute de mii de refugiaÃi, Milosevic a creat, in prostia lui, exact această circumstanÃă. De atunci lucrurile au intrat pe un făgaº care nu mai poate duce decit la separare. Chestiunea este cum operăm această separare fără să incurajăm pe alÃi separatiºti care au totii ochii aÃinÃi asupra acestei provincii.
Americanii repetă non stop că Kosovo nu e un precedent. Pentru ei nu o fi, dar pentru oricine altcineva este. A ignora acest lucru ºi a nu negocia cu toÃi cei care ar vea la rigoare de suferit e o eroare. A doua eroare, ºi mai penibilă a comunităÃii internaÃionale, este alibiul pe care ºi-l ia faÃă de crearea unui nou stat etnic in Europa condiÃionind naºterea statului Kosovo de statutul său multinaÃional. Va să, zică, paradisul naÃiunilor a eºuat peste tot, in birocratul stat habsburg, ca ºi in represiva Uniune Sovietică, ºi singurul loc unde o să contruim noi o ElveÃie nouă este in Kosovo, unde 70% din repondenÃii unui sondaj de al meu pentru ONU spun că familia lor a avut direct de suferit la ultimul război! Sigur, e penibil să recunoaºtem ""după ce atiÃi ani a fost susÃinut contrariul- că naÃionalismul ºi democraÃia sint inseparabile, că e cvasiimposibil să contruieºti state democratice in Ãări impărÃite de mai multe naÃiuni, ºi că fiecare grup autoderminist care are o regiune unde e majoritar ºi vrea să se separe o să reuºească pină la urmă.
Dar realist vorbind, asta e situaÃia. Kosovo nu e nici primul, nici ultimul caz. E singurul care are pile la americani, dar in vremurile astea nici asta nu e o garanÃie a unui parcurs fără obstacole. Iar in ce ne priveste pe noi, cu si fara interventia noastra lucrurile se vor aranja la fel, asa ca daca pastram o linie mai stearsa si nu mai dam declaratii deloc, daramite contradictorii, avem doar de cistigat.
