Ieri( n.r. vineri), 30 iunie, am trăit un vis frumos, alături de voi, dragi prieteni!

După această lansare de carte, dați-ne voie să vă considerăm astfel, pe toți cei care ați participat la acest eveniment, unul absolut rarisim din viața noastră! Încă mai plutim în atmosfera Galeriilor de Artă Focșani, local în care cei îndrituiți a promova valorile culturale vrâncene, s-au implicat total în organizarea și derularea acestei acțiuni. Sub auspiciile Consiliului Județean, a Bibliotecii “Duiliu Zamfirescu”, și a Editurii “Salonul Literar”, creațiile noastre “Neadormitele dureri” și “Secundele Iubirii”, au fost dăruite publicului; dar nu oricum, ci cu o recomandare deosebit de caldă din parte distinșilor vorbitori, oameni cu nume mari în viața literară a Vrancei și nu numai! Vom face o scurtă enumerare, absolut aleatorie, pentru că fiecare dintre vorbitori merită a fi menționat pe locul întâi:

- d-na Oana Raluca Boian, director al Biblioteca Județene “Duiliu Zamfirescu”, gazdă periodică a ședințelor de cenaclu și a lansărilor de carte, un adevărat focar de cultură în orașul de pe Milcov.

- director al Editurii “Salonul Literar” Vrancea, scriitorul Culiță Ioan Ușurelu, neobosit promotor al culturii vrâncene, vicepreședinte al Filialei Uniunii Scriitorilor Bacău, nașul meu editorial. Sub tutela acestei edituri, am publicat cele trei volume de poezii, Coviltirul cu zâne, Șoptiri în amurg și Secundele Iubirii, (autor Toader Răduță) și unul de proză, Neadormitele dureri (autoare Ela Raduță).

- profesorul de limbă și literatură română, diriginte și director al liceului de la poarta Vrancei, în perioada adolescenței noastre, profesor devenit astăzi un romancier de primă mână, distinsul Vasile Lefter, căruia îi adresez mulțumiri pentru sprijinul acordat pe acest drum al creației.

- fostul meu coleg de clasă, Georgică Manole, ajuns astăzi un cunoscut scriitor, epigramist și un excelent analist al operelor literare, promotor consecvent al scrierilor contemporane; un Dan Barbilian al generației noastre, pentru că este profesor de matematică, dar pasiunea pentru literatură l-a consacrat ca un nume mare în acest domeniu; pentru mine rămâne același iubit coleg care mi-a insuflat dragostea pentru scris și care, în calitate de redactor șef al Revistei Luceafărul, m-a debutat în urmă cu zece ani. Pentru soția mea a fost cel care a îndemnat-o și încurajat-o să-și publice confesiunile din jurnal. Mulțumim din suflet, prieten drag!

- distinșii profesori Nina-Elena Plopeanu și Petrache Plopeanu, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, scriitori consacrați și mentori ai unei întregi familii literare - Cenaclul literar-artistic “Dimitrie Dăscălescu” din Focșani.

- poetul Ion Apostu și scriitorul Radu Borcea, membri ai Ligii Scriitorilor Vrancea.

- actorul Sorin Francu, director al Teatrului Municipal “Mr. Gh. Pastia” Focșani și actrița Lucica Nistor, poeta romaniței, care au citit fragmente din cărțile lansate și cărora le mulțumim pentru modul emoționant în care au transmis publicului propriile noastre gânduri.

- ne-a onorat cu prezența d-na Mariana Vârtosu, președinta Ligii Scriitorilor din Romania, filiala Vrancea, alături alte nume mari ale literaturii vrâncene: Geanina Bîrlădeanu, Anca Șogor, Mariana Rogoz Stratulat, Gheorghe Suchoverschi, Ion Tătaru, Virgil Ursu Munceleanu, Lăcrămioara Apostu și alții.

- ne-am bucurat de prezența în sală a poetei Vasilisia Lazăr Grdinariu, cofondator, (alături de regretatul scriitor Ion Lazăr da Coza) al cenaclului literar-artistic online “Însemne Culturale”, din Coza mea dragă, dar care reunește talente literare chiar și de dincolo de granițele țării, primul atelier de cizelat cuvinte la care m-am școlit. Poeta este și redactor coordonator literar al revistei Eminesciana, fondată de un nume de mare sonoritate în grafica contemporană, artistul plastic Mihai Catruna, București.

- doamna Claudia-Lavinia Serafimciuc, subprefect al Județului Vrancea.

- un grup de consăteni din Satul Coza, ținut al Vrancei arhaice, în costume tradiționale vrâncene (Rodica Popa, Cristinela Raduta, Dorel Burdusa ), alături de tulniceana Victoria Tutueanu, fostă coregraf al ansamblului folcloric din comună, consăteni ai soției din Pădurenii de Jariștea (Margareta Butuceanu cu nepoatele Valentina și Giulia Dumitrașcu, Constantin Buchidău, Costel Voicu).

- grupul Șezătoare Vrancea, promotor al costumului tradițional local, promotor activ al iei de pe aceste meleaguri.

- colegi de liceu, din toate colțurile județului, alături de care am trăit adolescența și care au ținut să ne fie alături: Costel Borș, Vasile Fusaru, Nelu David, Tanța Duțulescu, Stela Ștefănescu, Maricica Prisecariu, Maria Cherciu, Ciobotaru Sena, Maria Aluculesei, Vasilica Condorovici, Filofteia Macoveii, Lina Burdușa, Nicuța Mengher, Ionel Zisu, Mihai Neguț, Ene Veronica (împreună cu soțul, profesorul Simion Ene)

- draga mea fiică, una din cele patru zâne, Oana, / Oni Onu /membră Șezătoare București, în costum tradițional, purtând ia cusută după modelul preluat de la bunica ei, decriptat dintr-o fotografie de epocă; alături de ea, ginerele Bogdan Buțurcă și scumpa nepoțică Elena.

- ieșenii noștri dragi - Maricica și Nelu Burdușa, Adina și Adrian.

Scuze pentru cei ce nu i-am nominalizat, dar tuturor vă adresăm calde mulțumiri pentru prezență și ne place să credem că veți deveni cititorii noștri dragi!

Imaginile preluate și transmise de mas-media locală (TV Atlas) ne-au imortalizat bucuria, emoțiile și trăirile voastre alături de noi. Le mulțumim că ne-au fost alături!

Ziua s-a încheiat mirific, în pași de dans, în acorduri muzicale de mare sensibilitate, dublate de vocile Lucicăi Nistor și ale lui Nică Apostu, ce au creat o atmosferă de vis. Un vis pe care l-am fi vrut fără sfârșit!...

Vă mulțumim din suflet, prieteni dragi!

Despre ce am scris în cele două cărți, nu avem a spune decât că am făcut-o ca un omagiu adus acestor meleaguri unice în care ne-am petrecut copilăria și unde ne-am reîntors ca la un izvor fermecat, cu apă vie; soția, pentru a-și alunga angoasele copilăriei greu încercate de un destin de neînchipuit pentru unii; eu, pentru a cânta iubirile vieții mele: dragostea de neam, de satul și dealul meu drag, de părinți, de obiceiuri și tradiții; cuprins apoi de fiorul iubirii, am cântat pe această strună, pentru draga mea dragă, devenită iubită, muză, mama scumpelor mele zâne și bunica nepoțeilor noștri dragi... Îi mulțumesc în fiecare zi pentru că există și pentru că a dat un fermecător sens vieții mele!”-Ela și Dorel Răduță