Tot ce trebuie să știi despre Aperol: de la istoric la aromă
Spritz-urile cu Aperol sunt pe val de câțiva ani. La fel ca băuturile de tip coniac sau Captain Morgan. În timp ce o mare parte din atracție provine din aroma ușoară și răcoritoare a băuturii, nuanța ei vibrantă portocalie este, fără îndoială, ceea ce atrage oamenii cel mai mult. Sigur te-a atras și pe tine măcar o dată acea culoare strălucitoare și incitantă.
Dar băutura este, de asemenea, un lichior destul de polarizant printre consumatorii de băuturi alcoolice. Fanii îl descriu ca având predominant o aromă de citrice, cu o bază de plante care este dulce-amăruie. Cei cărora nu le place compară aroma cu siropul pentru tuse. Dar dacă ai fost expus doar recent la această băutură, este greu să știi exact ce bei.
Din ce este făcut, mai exact? Ce gust ar trebui să aibă? Și de ce este un portocaliu atât de strălucitor? Aici ai răspunsurile la toate aceste întrebări și la multe altele. Iată tot ce trebuie să știi despre această băutură, de la istoria sa până la cele mai bune moduri de a o bea.
Ce este Aperol?
Este un lichior botanic care este produs în Italia de peste o sută de ani. Băutura portocalie strălucitoare a fost inventată de frații Luigi și Silvio Barbieri în 1919 la Padova, Italia. Din punct de vedere tehnic, este considerat un tip de amaro, care este clasificat după amărăciune (cuvântul amaro însuși se traduce prin amar). Și dacă vrei să fii și mai documentat, află că este și un aperitiv. Aceasta înseamnă că este destinat să fie consumat înainte de masă ca stimulator al apetitului.
Aceste tipuri de lichioruri dulci-amare au avut istoric un scop practic ca ajutoare digestive, ca si coniacul.
Așadar, fiecare marcă are o rețetă proprie și adesea top-secretă, care utilizează ierburi medicinale și rădăcini. Dar, odată cu trecerea timpului, oamenii au început să se bucure de amaro mai mult pentru aromă decât pentru beneficiile pentru sănătate.
Și acum, în întreaga lume, dar mai ales în Italia, consumul de lichioruri dulci-amare înainte și după masă este un ritual cultural de lungă durată. În mod tradițional, aceste tipuri de băuturi erau făcute în loturi mici și distribuite local și regional. Dar, pe măsură ce cererea de astfel de băuturi a crescut și tehnologia industrială s-a îmbunătățit, anumite mărci s-au impus ca nume cunoscute.
Ce gust are Aperol?
La fel ca în cazul majorității mărcilor de amaro, rețeta acestei băuturi numita Aperol este ținută sub cheie. Dar este știut că este făcută din rădăcină de gențiană, rubarbă și scoarță de cinchona.
Rădăcina de gențiană este o substanță botanică folosită în mod obișnuit pentru a aroma băuturile spirtoase. La prima înghițitură, unii s-ar putea s-o noteze drept amară. Dar este renumită pentru nuanța și complexitatea sa. Este amară, da, dar are și o aromă florală și vegetală. Iar în comparație cu celelalte substanțe botanice intens amare și bogate utilizate în alte tipuri de amaro, gențiana este în general mai blândă și mai gustoasă.
Rubarba este ingredientul pe care oamenii îl recunosc cel mai mult. Îți poate plăcea să mănânci rubarbă în deserturi. Dar dacă ai gătit vreodată cu ea înainte, probabil știi că rubarba are un gust foarte diferit în forma sa crudă. Este foarte acră și ușor amară, care sunt aromele care sunt infuzate în Aperol, la fel ca si gustul unui Captain Morgan.
Dar nu îți face griji, există suficient zahăr în băutura finală pentru a echilibra.
Cinchona poate fi necunoscut pentru tine, dar aroma este mai recunoscută decât ai crede. Acest copac este originar din America de Sud, lângă Munții Anzi, iar scoarța sa este o sursă naturală de chinină. A fost folosit pentru a face apă tonică de secole și oferă cocktailului popular amărăciunea sa caracteristică.
Și chiar dacă nu este cunoscută rețeta secretă, cu siguranță portocala joacă un rol major în rețeta băuturii. Nu se știe de ce este nuanțat în acest fel, dar aroma sa de citrice este un pariu sigur. Se poate spune că seamănă mai mult cu coaja de portocală (inclusiv cu miezul amar) decât cu aroma de suc de portocale din frigider.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
