Imobilizata la pat de 10 ani
La 47 de ani, o femeie din cartierul Mindresti zace tintuita la pat de 10 ani. Jenica Popa nu a mai putut privi pe fereastra, nu a iesit afara din casa si nu mai stie cum mai arata orasul. De 10 ani in aceeasi pozitie, cu ochii fixati la televizor, femeia nu se da batuta si spera ca intr-o zi macar intr-un carucior sa se mai poata misca prin casa. In tot acest timp, plin de suferinta, a avut-o la capatii pe mama sa, batrina si neputincioasa, in virsta de 76 de ani, care a incercat sa ii mai aline durerile prilejuite de un accident stupid petrecut in 1991, cind a cazut dintr-un copac. Dupa cazatura, in urma mai multor tratamente medicale, i s-a declansat osteoporoza, iar deplasarea, fie si in carut, a devenit imposibila. A muncit la o cantina la Rovinari, judetul Gorj, unde l-a urmat pe sotul sau, care lucra in mina. La revenirea la Focsani a gasit de munca la fostul CPL. Au venit apoi pe lume copiii, patru la numar, iar slujba a fost lasata pe planul doi. Dupa cum singura povesteste, nenorocirea a venit cind avea copii maricei si putea sa revina la munca. Dar destinul a vrut altfel. De atunci, fiii sai s-au facut mari, fiecare a luat-o pe drumul sau si au lasat-o in urma cu durerea nemiscarii. Patul ii este loc de odihna si alinare, dar si locul unde chinul bolii o tintuieste. "De la cea de-a doua operatie, din 1998, mi-au facut prea multe raze si a aparut osteoporoza. De atunci nu ma mai pot ridica din pat si ma ingrijeste mama. Nu ma mai pot ridica si in pozitia aceasta stau de 10 ani, iau calmante pentru ca am dureri de urlu, nu ma pot controla. De la stat primesc o pensie de 2,5 milioane de lei vechi. Nu imi ajung banii, dar nu am cum sa strig dupa mai mult...", ne-a spus femeia. Aceasta are patru copii, cel mai mare de 28 de ani, iar mezinul de 18. Barbatul a parasit-o in urma cu cinci ani de zile, dar o mai viziteaza din cind in cind.
Zilele ii trec toate dupa acelasi scenariu...
Daca nu o doare nimic are puterea de a sta sa se uite la televizor, in special la stiri si seriale. In schimb, daca durerile sint insuportabile, nu mai are chef de nimic. Iar mama sa, in virsta de 76 de ani, incearca, asa cum poate, sa o ajute. Si cind am vizitat-o noi ii era alaturi, aprindea o candela pentru ca Dumnezeu sa isi indrepte privirea catre ei. Sa ii pazeasca si sa ii tina cit mai sanatosi. "Pina in 1997 am mers in carut, mai spalam rufe. Stateam in sezut, puneam ligheanul alaturi de mine, intre picioare si lucram asa. Mai curatam cartofi, lucram la andrele, dar din 1998 nu m-am mai putut ridica. Si am luat medicamente care nu m-au mai ajutat de niciun fel", ne-a mai spus femeia. De sub pledurile care o inveleau se strecura subtire si transparent firul de plastic al unei pungi de perfuzie, semn ca o parte a problemelor fiziologice se rezolva artificial. Cu toate acestea, femeia nu vrea sa fie compatimita si nici sa-i fie cunoscuta imaginea chinului si a neputintei in care a fost aruncata de boala inca de la virsta de 30 de ani. Ea are insa neaparata nevoie de ajutor, hrana, medicamente, vitamine si cite altele. Cu pensia de 2,5 milioane de lei vechi nu se descurca, iar mama, si ea bolnava si in virsta, nu ii mai poate fi alaturi mult timp. Toti cei care doresc sa faca un gest nobil acum, in preajma Sarbatorilor de Iarna, pot suna si face orice fel de donatie la redactia "Ziarului de Vrancea", 23.77.77 sau la numarul de telefon 258.885, familia Jenica Popa. (Iulia CRETU, Doina GANEA)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria SOS
De același autor
