Aceasta este părerea mea: Ursul - un oaspete nedorit la Gura Caliței
Gura Caliței este una din numeroasele localități ce compun Județul Vrancea. Situată la o distanță de 30 de km de Focșani, comuna se întinde pe o distanță de circa 25 de km, având în componență 8 sate așezate într-o simetrie de învidiat, de o parte și de alta a râului Râmna și a afluenților săi: Rașca și Peletic.
Relieful este mai degrabă unul de deal, dar datorită mărimii acestor dealuri, el capătă un aspect muntos. Dealurile sunt acoperite cu păduri de foioase și ararerori cu conifere, iar zonele locuite, cu livezi de pomi fructiferi. Fauna acestor locuri este destul de bogată. Aici întâlnim animale de la veveriță până la urs și cerb carpatin. De câțiva ani, fauna acestei zone s-a mai îmbogățit cu un oaspete nedorit și anume „șacalul”. Acest dăunător a făcut ravagii în efectivele de căprioare, dând deseori iama și prin gospodăriile locuitorilor, omorând fără noimă păsările și animalele de talie mica.
Spre cunoștința celor ce vor citi acest articol și a factorilor de resort, pot spune că sunt vânător din anul 1971 și în decursul acestor ani am avut multe întâlniri cu ursul, fără însă a mă afla vreodată în dificultate. Și eu și ursul ne-am văzut fiecare de treburile noastre. Ceea ce m-a făcut să scriu acest articol este reacția mea vis a vis de un articol publicat în Ziarul de Vrancea, articol apărut pe 16 august 2022, intitulat „A venit ursul și la Gura Caliței”, cu afirmația expresă că acesta nu ne-a mai vizitat de 100 de ani. Această informație este complet eronată și în temeiul acestei afirmații voi veni cu argumente.
Într-adevăr prin anii '70-'80, la vânătorile organizate la iepuri și mistreți în pădurile Bordeasca și Sf. Ion, nu s-a întâlnit urs. În iarna anului 2012, când zăpada avea pe alocuri 60-70 cm, la Gura Caliței în pădurea Sf. Ion, umbla în căutare de hrană o ursoaică cu doi pui. Cei care nu cunosc bine viața ursului mă pot contrazice, spunând că iarna ursul intră în hibernare. Pentru cunoștința acestora, le spun că ursul nu intră în hibernare în orice situație. Dacă în toamnă, acesta nu a avut hrană suficientă pentru depunerea unui strat suficient de grăsime, el nu intră în hibernare. Neavând această grăsime, el riscă de a nu se mai trezi. În ziua de ”Florii” a anului 2021, un urs venit din pădurea Sf. Ion a traversat râul Râmna, a trecut printr-o anexă a gospodăriei mele și a intrat în pădurea Bordeasca. După o perioadă scurtă de timp, acest urs a intrat pe proprietatea cetățeanului Pupăză Iulică, distrungându-i patru stupi. În toamna aceluiași an, tot ursul mi-a mâncat șase miei și mi-a omorât un berbec de prăsilă, de pe o proprietate împrejmuită cu gard de sârmă plasă înalt de 1,70 m. Fapta a fost reclamtă la Primărie, la fața locului prezentându-se o comisie de la mediu care a anchetat acest caz. Pentru paguba produsă nu am primit despăgubiri deoarece cerințele celor de la mediu au fost atât de dure încât nu le-am putut îndeplini. Bucuria mea cea mare a fost aceea că nu mi-a cerut să aduc și ursul pentru confirmare. În vara aceluiași an, o ursoaică cu doi pui a pătruns pe propietatea cetățeanului Pupăză Dan, rupându-i un gard de tablă ondulată și umblându-i printr-un lac de pește.
Anul acesta (2022), ursul continuă să pribegească prin satele comunei noastre. În primăvară, un Ro.ALERT ne-a avertizat să nu ieșim pe stradă deoarece un urs face legea în satul Poienile. Acum câteva zile, același Ro.ALERT ne-a atenționat că în satul Gura Caliței, în gospodăria cetățeanului Țigănuș Săndel a intrat un urs. Tot în această perioadă, cetățeanului Costache Mitică i-a intrat ursul în gospodărie. Două sunt motivele pentru care ursul și-a părăsit habitatul muntos și a coborât în zona deluroasă:
- Lipsa hranei
- Înmulțirea necontrolată a acestei specii
Țara noastră a dispus și dispune de o faună de învidiat de multe popoare din Europa. Deținem supremația la trofeele de urs și cerb. Nu cred că întâmplător ne confruntăm cu boli care decimează efectivele de animale din diferite specii. Boala vacii nebune, gripa aviară, pesta porcină africană, sunt doar câteva dintre bolilele care au făcut ravagii în fauna țării noastre.
Tot în Ziarul de Vrancea din 17 august 2022, un articol ne face cunoscut faptul că județul Vrancea deține supremația la vânătoarea ilegală de urși. Cu așa legi, cu așa personalitate ministerială și cu așa ONG-uri, nici nu mă miră acest lucru. A ajuns ursul să fie mai protejat decât omul. Astăzi, justiția română este mai tolerantă cu criminalii decât cu braconierii. Când vorbim de braconaj nu trebuie să ne gândim numai la purtătorii de arme, ci la tot omul care s-a săturat de pagubele provocate de urs. România deține cea mai numeroasă populația de urs din Europa. Domnilor ONG-iști, unde vreți să ajungem cu această suprapopulație? Natura are și ea gradul ei de suportabilitate. Pădurea seculară a luat drumul gaterelor, deci ghinda și jirul lipsesc aproape cu desăvârșire. Condițiile climatice au făcut să dispară și o serie de rădăcinoase care constituiau o sursă de hrană pentru mistreț și urs. Livezile de pomi fructiferi din satele limitrofe habitatului de urs, nu au mai fructificat de ani buni, iar noi știm doar să dăm din gură și să nu ne implicăm în niciun fel în asigurarea hranei acestei specii.
Ursul prin excelență este omnivor și este normal ca în lipsa hranei vegetale să recurgă și la cea de origine animală. Pentru domnul Silviu Chiriac, „marele specialist” vrâncean în protecția mediului și a animalelor, am o întrebare: Dumnevoastră, cei de la mediu, ce ați făcut concret pentru ca acest animal sacru pe care îl numim „urs” să nu-și mai părăsească habitatul, violându-ne gospodăriile și provocându-ne pagube materiale în rândul efectivelor de animale? Până când noi, cei din specia umană, vom fi terorizați de acest animal? Este o întrebare la care eu și întreaga lume vânătorească (și nu numai) așteptăm un răspuns concret.
Pupăză Nicolae
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
