Colțul poetului: Nu sunt perfect
Lăcrămioara Teodorescu
Nu vreau să fiu paiaţă,
Să fac cuiva pe plac,
Voi trece demn prin viaţă,
Nu vreau să mă complac.
Nu gust din rătate,
Chiar dacă ea mă-ndeamnă,
Mă scald în bunătate
Căci ştiu că voi da seamă.
Nu pot lăsa tristeţea
În ochi s-apară-n taină
Când mie doar blândeţea
Îmi este mândră haină.
Nu voi lăsa pe nimeni
Vreo aripă să-mi frângă,
Voi crede-adânc în oameni,
Chiar dacă par nătângă.
Nu-mi pasă ce cred alţii,
Eu viaţa îmi trăiesc,
Când unii îşi scot colţii
Eu pot doar să iubesc.
Nu caut să m-ascund
De ochi ce iscodesc,
Încerc doar să pătrund,
În suflet omenesc.
Nu îmi închid speranţa
În timpul ce-a trecut
Echilibrez balanţa,
Cu-un gând plăpând, plăcut.
Nu ştiu ce-i linguşeala,
Habar nu am de unde
S-adapă îndoiala,
Ce-n suflet se întinde.
Nu vreau să-ţi ştiu părerea,
Când zâmbetul ţi-e fals,
Privesc tăcut căderea,
Ca cel mai mândru vals.
Nu o s-arunc cuvinte
Ce dor şi răscolesc,
Din lacrima fierbinte
Un vis îmi plămădesc.
Nu sunt un om perfect,
Şi n-o să fiu vreodată,
Aleg să fiu corect,
Mi-e viaţa-nmiresmată.
Lăcrămioara Teodorescu
Coautoare a12 volume de poezii colective și a două personale, Lăcrămioara Teodorescu este din Odobești și predă limba română la Școala Generală din Țifești (Vrancea). În timpul liber scrie versuri dintre cele mai frumoase, mai pline de lirism și profunzime.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
