Tânăr focşănean... student în Bucureşti
Ce-şi pot dori tinerii focşăneni de 18-19 ani? Nimic mai simplu şi mai frumos. Să se bucure la maximum de tinereţe. Şi cum se poate bucura un tânăr de cei mai frumoşi ani dacă nu gustând măcar un strop din ceea ce înseamnă studenţie?
Drumul studentului începe cu prima literă scrisă pe formularul de înscriere pentru admitere. Emoţiile, speranţele, visele, toate îl urmăresc în acel moment. Şi asta pentru că îşi doreşte să urce în trenul studenţiei. Un tren care merge drept, care nu deraiază şi care ajunge în toate gările prin care este important să treacă un tânăr pentru a putea deveni „om mare”.
Dacă perioada liceului este sămânţa plantată în pământ, studenţia este planta care, îngrijită de anii tinereţii îţi va oferi la maturitate roadele carierei.
Viitorul nu ocoleşte pe nimeni. Nu m-a ocolit nici pe mine şi nu te va ocoli nici pe tine, actual licean focşănean şi viitor student. Vine şi momentul în care eşti acceptat la o Universitate importantă din România. Afli spre exemplu că Universitatea din Bucureşti te-a ales să-i fii student.
Explozie de bucurie... Însă, după ce trece euforia momentului, o mie de întrebări îţi vin în minte. O să mă descurc în Bucureşti? Cum arată oare căminele? Cu cine voi sta în camera? Cum o să fie viaţa mea la 200 de kilometri distanţă de casă?
Când pleci din Focşani ca să fii „student în Bucureşti” eşti pe al nouălea norişor. Asta pentru că ai teminat liceul, eşti tânăr, pleci de acasă şi eşti liber.
Ceea ce nu realizezi la început este că, odată cu această frumoasă libertate vine şi responsabilitatea. Însă, cu puţină răbdare reuşeşti să le combini pe cele două, iar rezultatele vor fi doar pozitive. Oricum, şi cele negative tot pozitive ţi se vor părea, doar ai 19 de ani.
Gaudeamus igitur… Aşa începe imnul studenţilor. Sunt primele cuvinte care te duc în rândul lumii academice, al chefului tineresc de a dormi încălţat şi cu bagajele făcute, pentru a putea fi mereu pregătit să pleci undeva. Nici tu nu ştii uneori unde.
Brusc realizezi că a venit şi rândul tău să trăieşti studenţeşte, să legi prietenii, să cunoşti oameni din toată ţara, să înţelegi ce vor să spună colegii ardeleni sau olteni fără să ai nevoie de un traducător, să cari cele mai grele genţi cu mâncare pe care le-ai cărat vreodată, să înveţi să cânţi zilnic melodia „ce-i al meu e şi al tău”, să trăieşti la maximum tradegia primei restanţe, să apreciezi mai mult ca niciodată mâncarea mamei şi să descoperi că oricât de încăpătoare ţi se pare camera de cămin, dulapul este întotdeauna prea mic şi neîncăpător.
Vei simţi că zilele sunt prea scurte, că 24 de ore sunt prea puţine pentru tot ceea ce vrei să faci, iar dacă nu ai avut ocazia să afli ce înseamnă cu adevarat o noapte albă, o vei simţi din plin în sesiune. Nopţi în care vei învăţa să-ţi placă mai mult ca niciodată covrigul cumpărat cu ultimul leu sau zacusca mamei pe pâine. Asta în cazul fericit în care ai pâine.
Însă, pluteşte în aer sentimentul universal că niciun student nu are bani, că toţi studenţii trăiesc la fel, se bucură la fel, deci nu eşti singurul care se luptă cu „greutăţile” unui tânăr focşănean student în Bucureşti.
În anii de facultate te convingi singur că studenţia e o oază de întâmplări fascinante care poate fi exploatată la nesfârşit. Important este să înveţi să păstrezi un echilibru între viaţa de cămin şi cea de facultate.
De aceea înveţi mai repede decât îţi imaginezi să vorbeşti pe limba frumoasă a studenţilor în Bucureşti. Te vei îndrăgosti uşor-uşor şi de capitală, de oameni, de aglomeraţie, de peripeţiile zilnice din metrou sau autobuze. Nu-ţi explici cum reuşeşte Bucureştiul să te facă să fii dependent de el, să-ţi lipsească dacă îl părăseşti o perioadă mai mare de timp. Şi-ţi va plăcea sentimentul. Şi asta pentru că te va prinde vâltoarea universităţii, a oraşului, a evenimentelor, a relaţiilor inter-umane, a progresului profesional şi personal.
Realizezi că trenul studenţiei în care ai urcat în anul I nu se va opri, ci va schimba doar macazul. Te va purta pe linia profesiei. Vei începe să demostrezi ce te-a învăţat studenţia, vei fi „om mare” şi te vei îndrăgosti. Nu vei mai vrea să te dai jos din tren. Pentru că în vagon cu tine sunt prietenii, sunt amintirile, este magia anilor studenţiei, simbol al tinereţii delimitat de timp, însă nelimitat de spaţiu. Pe lângă toate acestea în acest tren este şi viitoarea ta carieră. O frumoasă carieră care începe la festivitatea de absolvire a facultăţii.
Aşa că, tinere focşănean şi viitor student în capitală, bucură-te de anii studenţiei! Le vei căuta savoarea mai târziu în amintiri. După ce vei termina facultatea vei putea privi în urmă mulţumit şi cu zâmbetul pe buze. (Nicoleta Lazăr)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Martor ocular, în Vrancea, al dramei țăranului român în timpul colectivizării
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
Mircea, acum 4386 zile, 7 ore, 53 minute, 18 secunde 
