Jurnalism cetatenesc

„Dacă ne-am uita la ce avem, ne-ar fi ruşine că nu sîntem recunoscători”

Ziua Recunoştinţei (engleză: Thanksgiving Day, franceză: Jour de l'Action de grâces) este o sărbătoare anuală de o zi, în care se mulţumeşte (tradiţional lui Dumnezeu) pentru bogăţia recoltei din acel an. Ea se sărbătoreşte în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite şi Canada). Este o sărbătoare a familiei. În Canada, ziua de Thanksgiving se sărbătoreşte în a doua zi de luni din octombrie. Rădăcinile sărbătorii din Canada diferă de ale celei din SUA: un explorator britanic, Martin Frobisher, încerca să găsească o cale spre Orient. Nu a reuşit, dar s-a stabilit în Canada. În anul 1578 a ţinut o ceremonie spre a aduce mulţumiri pentru faptul că a supravieţuit unei călătorii atît de lungi. Dacă noi am avea nevoie de o astfel de sărbătoare şi pentru ce putem fi recunoscători, în opinia interlocutorilor noştri, puteţi afla din sondajul următor.

Sorina Munteanu, studentă, Focşani

„Avem şi noi sărbătorile noastre, nu cred că avem nevoie de altele noi. Pentru ce a fost înainte eram recunoscători... pentru ceea ce este acum, pentru ce se întîmplă în ziua de astăzi... nu. Avem şi motive de bucurie... Aşa, personal, sînt mulţumită că sînt cu toţi cei dragi alături... că sîntem la noi în ţară... că dacă pleci din ţară nu ţi-e bine.”

Cristina Necula, Focşani

„Noi şi aşa sîntem cum sîntem... nu ne mai trebuie nimic. Nu mai avem nici un motiv de bucurie. Salariile sînt cum sînt... viaţa e foarte grea. În plan personal este bine deocamdată. Sînt mulţumită că avem copilul sănătos, că sînt sănătoasă şi eu... restul...  Ne interesează să avem ce mînca, să fim sănătoşi, să meargă copilul bine cu şcoala... altceva...”

Odette Irimia, consilier educaţional, Focşani

„Sigur că avem nevoie şi noi de o zi a Recunoştinţei! Absolut! În fiecare moment avem motive să fim recunoscători. Orice om ar trebui să fie recunoscător, pentru că, dacă ar învăţa acest lucru, şi-ar da seama că este foarte bogat. Cultura noastră este deficitară pentru că sîntem centraţi pe lipsă, pe ce ne lipseşte. Niciodată nu ne uităm la ce avem. Dacă ne-am uita la ce avem, ne-ar fi ruşine că nu sîntem recunoscători şi că tot timpul ne plîngem. Mi se pare chiar că o zi a Recunoştinţei ar fi foarte îndreptăţită deoarece, în afară de faptul că ar exprima realitatea – pentru că ar trebui să fim recunoscători şi pentru aerul pe care îl respirăm, pentru că sîntem întregi, pentru că vedem încă un răsărit de soare, că sîntem aici pentru încă o zi –,ne-ar apropia de natura noastră creatoare, care este capabilă să îşi atragă în realitate, după frecvenţă, exact ceea ce merităm. Dacă am învăţa să fim recunoscători, am avea tot ce ne trebuie.”

Victoriţa, controlor, Focşani

„Da, cred că am avea şi noi nevoie de o astfel de zi. Nu ar cădea rău... Avem motive să fim recunoscători, cum să nu. În primul rînd aş vrea să mulţumesc în casă, întîi şi întîi soţului, pentru viaţa pe care o duc. Pe urmă aş vrea să le fiu recunoscătoare copiilor pentru fericirea care mi-o aduc şi să le mărturisesc cît de mult îi iubesc, deşi ei ştiu asta, pentru că fac tot felul de gesturi din care ei se pot convinge.”

Sondaj realizat de Dana Chiorescu

---