Dascalilor nostri, cu dragoste
Amintirile se aduna in noi precum fulgii de nea, iar cu povestile lor formeaza trecutul. Un trecut presarat cu iluzii, cu teluri care mai de care mai cutezatoare...Un trecut in care am fost veseli, zglobii, cand ne-am indragostit de doua sau trei ori in aceeasi luna, cand cea mai mica problema devenea o tragedie, care pierea imediat, pentru a face loc altor « tragedii». O perioada in care o nota mica la teza era un capat de lume, in care chiulul de la ore era privit ca un adevarat act de curaj, in care temele, proiectele de tot felul, testele neanunate pareau colosale pietre de hotar. Sunetul clopotelului, dulce lui sunet, era deopotriva o binecuvantare si semnalul de adunare in curtea liceului, unde timp de 10 minute, noi, liceenii, ne strangeam in musuroaie si dezbateam subiectele de actulitate unirista.
A fost odata...Dar ne vom aminti mereu...Ne vom aminti lectiile despre spiritul de echipa, caracteristica ce se aplica in special in timpul testelor si tezelor. Ne vom aminti de jocul de carti din pauza, de sutele de poze facute cu dedicatie pentru profilele de hi5 sau facebook, de goana nebuna dupa creta sau markere, in absenta carora lucrarea scrisa era iminenta.
Dar mai presus de toate, ne vom aminti de dumneavoastra, oamenii fara de care notiunea de ani de liceu ar fi fost inexistenta...
Ne vom aminti de dumneavoastra, cei care ne-ati invatat, de cei care, cu truda si rabdare ati schimbat copilul din noi in adult. Dascalii nostri, iubitii nostri dascali, care ne-ati predat adevarate lectii de viata, care ne-ati modelat si ne-ati deschis calea catre noi insine...De la domniile voastre, am aflat ce inseamna daruirea, perseverenta, modestia, prin dumneavoastra am descoperit ca uneori morile de vant chiar exista si ca merita sa te lupti cu ele.
Ati fost mentori iscusiti, care ne-ati calauzit pasii pe drumul catre propria devenire, fara a astepta macar un « multumesc». Ati luptat lupta noastra alaturi de noi, ne-ati sprijinit, ne-ati purtat pe brate acolo unde pamantul era prea aspru pentru picioarele noastre, si nu ati cerut nimic in schimb pentru daruirea dumneavoastra....Iar noua, atunci, absorbiti de focul luptei noastre, toate acestea ni se pareau firesti...
Abia acum , in ceasul de final, privind in urma, ochii nostri vad adevarul... Abia acum, cand ne-am castigat batalia, cand in sfarsit putem rasufla usurati, intelegem ca fara domniile voastre, eul nostru de azi nu ar fi existat...Viitorul nu asteapta...Vine ca un tavalug peste noi, fara sa-si trimita soli care sa-l anunte.. Dar viitorul nu ar fi existat fara dascalii nostri"¦
Viitorul e maine... anii de liceu au fost ieri...Intre ieri si maine e ziua de azi...
Azi, totul e pentru dumneavoastră... Azi, gandurile noastre, iubirea si recunostiinta noastra se indreapta catre profesorii nostri , cei fara de care nimic nu ar fi fost posibil. Fiecare dintre dumneavoastra ati instruit, ani de-a randul, generatii dupa generatii, dand lumii intregi oameni profund morali si valorosi.
Azi, pentru dumneavoastra, dascalii ce ne-ati invatat, modelatorii de suflete, cantec din inimi, petale de flori si multumiri cu frunti plecate...
Multumiri domniilor voastre, pentru ceea ce suntem noi si pentru ceea ce vom fi maine...
Colectivul clasei a XII-a D
Colegiul National Unirea-Focsani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Seszarea cititorului ZdV:Am găsit astăzi(n.r. duminică 5 mai 2024) în jurul orei 18:30 o cheie în parc la teatru( n.r. în Focșani)
De același autor
