Asta e parerea mea!
A trecut si 2009: mai bun, mai rau, mai fericit, mai implinit (sau nu) pina la urma urmei, nu asta conteaza. Asa cum se spune, a trecut exact asa cum am vrut noi sa treaca. Nu ne putem plinge daca nu avem ce ne dorim daca nici macar nu ne zbatem citusi de putin. Exact asa cum imi spunea anul trecut o buna prietena: "Nu te plinge ca esti in pozitia de victima, pentru ca tu ti-ai ales-o. Daca te deranja, acum nu mai erai acolo. Poate esti masochista..."
Aud scuze din ce in ce mai des: "Nu pot pentru ca...", "stiu ca nu se va intimpla asta...", "Nu am timp, spatiu, liniste, rabdare...". Nu e adevarat. Cind iti doresti ceva cu adevarat, obtii. Esti singur? De ce? Trebuie sa iti pui gindurile pe tava, pentru ca undeva, tu gresesti.
Ai facut ceva ce nu ti-a fost favorabil? Acesta e un subiect pe care nu-i bine sa-l diseci decit cu o cafea in fata si cu multa rabdare.
Ia o foaie de hirtie. Scrie ce ai facut. Scrie ce ai patit. Scrie cum te simti. Scrie ce gindesti. Scrie... elibereaza-te. Vorbeste... elibereaza-te! De ce ai prieteni? Sa va impartasiti gindurile la nevoie, in momente de bucurie, sa va ajutati... Nu sintem singuri. Daca Dumnezeu vroia sa fim singuri nu-ti mai dadea si vecini, si familie, si prieteni. Ce ai face tu daca ai ramine singur? Chiar daca intr-un impuls de moment ai zice ca "Ar fi tare bine!" dupa un timp ai constata ca te-ai plictisi teribil.
Totul e cu un scop. Nu sint de acord cu ceea ce zicea Cioran, ca "Toti oamenii sint nefericiti, dar oare citi dintre ei stiu asta?" Ar fi mult prea trist. Experientele neplacute fac parte din viata noastra si oricit de mult am vrea sa le evitam, deseori nu putem. Sint acolo ca sa ne faca mai buni, mai frumosi, mai puternici...
Vedeti voi, fiecare dintre noi regreta cite ceva din viata lui (cunosc insa oameni care nu regreta nimic - sint prea tineri deci sint fericiti): ne pare rau ca nu am avut copilaria pe care ne-am dorit-o, ne pare rau ca am facut ceva ireversibil, ne pare rau ca ne-am ales viata asta, ne pare rau ca nu ne-am gindit de doua ori... Ei si daca te gindeai de doua ori, si daca nu faceai lucrul pe care tu il consideri gresit, poate faceai altceva mai rau. Poate ai fi facut altceva, mult mai grav...
Vorbeam cu o persoana necunoscuta pe strada (deseori mi se intimpla sa vorbesc cu persoane pe care nu le-am vazut niciodata; observ pe zi ce trece ca lumea devine mai deschisa la nou) si imi spunea cit de mult si-a dorit sa urmeze cursuri de muzica si cit de dezamagita a fost ca a trebuit sa asculte de parintii sai atunci cind i-au interzis (in adolescenta). Spunea ca regreta si ca tot timpul va regreta ca nu a avut sansa de a face acel lucru. Parintii ei nici macar nu-si mai aminteau de acea dorinta si oricum ar fi ignorat-o. Acum avea patruzeci de ani si urma cursuri de chitara. Era mindra si fericita cu toate ca, cu banii aceia, putea sa-si faca multe alte lucruri care, de fapt, nu i-ar fi linistit constiinta si nici nu i-ar fi produs vreo multumire se sine, acea senzatie care te face sa spui: "Da, dom"â„¢le! Uite, am facut asta si ma simt de parca as renaste!"
Eram la o petrecere si, la un moment dat, intra in incapere un individ de 18 ani care incepe sa spuna ce frumoasa e viata si cit de minunat o traieste el. Ar trebui mentionat si faptul ca era beat si inconstient de ceea ce spune.
Viata e frumoasa. Dar nu asa...
Totul e frumos atunci cind e pur, atunci cind e nealterat, atunci cind nu-l strici. Ati observat cit de minunati sint copiii?
Preferam simplitatea cu toate ca ne complicam. Sintem simpli, sintem oameni, nimeni nu te inhama la lucruri pe care nu le poti duce pentru ca viata nu iti da numai tie o lectie. Ne-am nascut goi, asa vom muri.
Traiti-va viata fara sa o mai disecati la nesfirsit, fara sa "cauti fire de par in mincare". Lasa viata sa-si urmeze cursul. Nu mai incerca sa preiei controlul a toate. Traieste fara prejudecati, pentru ca prejudecatile sint stabilite tot de oameni deci ne putem permite, noi, ca fiinte umane sa le desfiintam. Deschide-ti mintea si accepta-i neconditionat pe cei din jur. Asa inveti sa te accepti pe tine!
Cristina Roibu - eleva, Colegiul National "Unirea"
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Seszarea cititorului ZdV:Am găsit astăzi(n.r. duminică 5 mai 2024) în jurul orei 18:30 o cheie în parc la teatru( n.r. în Focșani)
De același autor
