Din scrisorile zilei
S-a intimplat pe 24 august 2009. Ora 5.30 si pe o banca din zona strazii Eroilor din Focsani, trei tineri de 18-26 de ani cu ofata (cam de aceeasi virsta) pe genunchii unuia dintre ei, mai sporovaiau cu cite o bere si cite-o tigara. M-am apropiat respectuos de ei, cu doua galeti pline cu apa (mi-am facut un obicei sa ingrijesc doua oaze florale). Dupa ce i-am salutat si m-am prezentat, le-am zis: "Este timpul sa-i multumiti lui Dumnezeu sau Alah pentru cit a fost bine pina in acest moment in viata dumneavoastra si sa lasati pe zecile de persoane din blocurile din jur sa mai prinda putin somn la ora aceasta pentru ca aici, din cauza felului in care sint asezate blocurile, constituie o cutie de rezonanta a sunetelor si ne supara de multe ori auzul. Cred ca e bine asa. Soarta Romaniei de miine pe bratele voastre va fi, nu pe ale mele, la 81 de ani.
- Domnule, dar la 26 de ani ce faceati? (mi-a zis la ureche unul din baieti)
L-am pupat pe amindoi obrajii, am ridicat miinile in sus - in semn de salut, m-am aplecat si am luat niste cutii goale de jos, le-am pus intr-o sacosa oferita (pe moment) de fata. Am dus punga la tomberon si mi-am desertat galetile la flori"¦
Invatator pensionar "" activ
I. Cristea
P.S. Peste o saptamina o sa va spun in citeva rinduri ce faceam acum 55 de ani.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
