Asta e parerea mea!
Il vad uneori, din masina, cum goneste pe strada tinind in mina o geanta ce cotrasteaza cu statura sa impunatoare, de om nestrain de educarea trupului sau care pastreaza si la respectabila virsta de mai bine de 60 de ani, o suplete de invidiat. La cei aproape doi metri pe care ii are, domnul Nache, profesor de meserie, pare un Gulliver ratacit printre staturile mai putin generoase care misuna in jurul lui. Dascalul este un "domn Trandafir" modern, o sinteza a valorilor traditionale cu dreapta masura in judecarea realitatilor actuale, atit din scoala, cit si din viata. Cind vine vara, acesta isi lasa vocatia de pedagog "la garderoba", asa cum acestuia ii place sa spuna si imbraca straiele de agricultor, punind cu strasnicie mina pe sapa, caci domnului Nache ii place sa umple masa cu roadele muncii sale, nu ale altora. Cind vorbeste despre plug, despre prasit, despre taranul din el, domnul Nache o face cu atita insufletire si haz de mucalit de iti este mai mare dragul sa il asculti. Dar acesta doar "imprumuta" din calitatile taranului roman autentic. Caci pe linga onestitatea, intelepciunea si puterea de munca specifice omului satului, domnul Nache este, mai degraba, un domn, un belfer, paradoxal, in sensul cel mai lipsit de ostentatie cu putinta. Existenta lui pare croita la intersectia transhumantei cu pragmatismul veacului nostru, dascalul doar purtind in sine profunzimea satului romanesc, dar comportamentul sau lasa impresia unui aristocrat in toata regula. Domnului Nache ii place sa manince pe saturate si sa bea dintr-o inghititura un pahar cu vin rosu, dupa festin, insa fara a depasi vreodata masura. Acesta rupe piinea cu nesat, nu cu ifose de cucoana simandicoasa, convins, dupa cum spune ca "ziua e lunga pina diseara". Domnului Nache nu ii place sa umble cu fofirlica sau cu ocaua mica, este corect, mai cu seama atunci cind altii au de patimit. Atit ii trebuie cuiva sa fie lipsit de bunacuviinta la adresa altcuiva ca isi gaseste in domnul Nache un adversar neimpacat. Acesta sare negresit in apararea invinuitului aflat in dizgratie, "tunind" ca din senin, insa nu cu patima, ci cu vorba dulce, izvorita din sufletul lui care, desi tabacit de incercarile vietii, si-a pastrat bunatatea si veselia, in ciuda ochilor uneori tristi si melancolici care ii tradeaza o taina ce o poarta citeodata cu sine. Caci domnul Nache, pe cit de muntos si de bine legat ii este trupul, pe atit de sensibil si delicat este in abisul fiintei sale, insa nu ar lasa sa se vada asta pentru nimic in lume, doar nu este el omul care sa se plinga de ceva. Ii place viata prea mult pentru a face asta. Niciodata nu ar putea, in ciuda stilului sau direct, sa supere, cu intentie, pe cineva cu vreo vorba. Domnul Nache nu ii spune preotului din scoala "parinte", la fel cum fac toti ceilalti din cancelarie, ii spune "popa", insa nu din fronda sau pentru ca ar nesocoti credinta, ci pentru ca termenul ii este mai apropiat inimii si acceptiunii sale despre ceea ce inseamna religia. Ca domnul Nache nu pleaca de acasa fara a face semnul Crucii, toata lumea o stie, iar cind se aseaza la masa, asisderea. O singura data l-am vazut insa nervos, atunci cind cineva a incercat sa-l imbrobodeasca, in legatura cu existenta lui Dumnezeu, argumentind savant in sensul unui ateism rece. Domnul Nache l-a ascultat cit l-a ascultat dupa care i-a taiat-o scurt, asemenea romanului autentic ce inghite nesocotintele la adresa sa, dar nu si la adresa sacrului din sine. "Eu judec credinta, nu cu inima sau cu gindirea, ci cu toata fiinta", i-a zis acesta omului in cauza, dupa care a parasit incaperea, caci nu vroia sa ii vada lumea fata tremurinda, consecinta a invadarii, fara tact, a credintelor sale intime. Cind s-a intors, mai degraba suspectai cocosul ca face oua decit vreo urma de ranchiuna din partea dascalului la adresa interlecutorului de pina atunci. Acesta este este domnul Nache, un roman autentic si un adevarat model pentru cei care vor sa ii calce pe urme. Si cite-ar mai fi de spus"¦
Constantin Bogdan
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
