Pentru parinti, poate fi de folos copiilor
Copilul meu nu ar putea face asa ceva. Poate nu face asa ceva.
Copilul meu nu consuma substante interzise. Poate nu consuma.
Copilul meu ma asculta si ne intelegem bine. Pot fi aparente?
Un control absolut asupra copilului poate ca este gresit si contraproductiv. Ce ar fi normal? Poate ar fi normal sa-i cunoastem principiile, grupul de prieteni, preocuparile sau sa ii insuflam noi unele pe care le credem corecte. Oare ar fi gresit daca am intreba aparent intimplator, cind avem ocazia (exemple vizuale, articole presa, imagini televizor, odata, de doua ori pentru a verifica constanta in raspunsuri, pe strada sau acasa): tu ce parere ai despre asta?, ce crezi? Putem fi surprinsi de raspunsuri? Poate nu, dar informatiile despre citeva lucruri pe care nu dorim sa le vedem la copiii nostri ar trebui sa le stie de la noi, de la parinti. Poate unele subiecte sint greu de abordat sau jenante, dar daca nu vrem sa vedem copilul in una dintre aceste ipostaze ar trebui sa ii comunicam chiar noi asta si nu sa il lasam sa isi ia el informatiile de pe internet sau de la nu stiu ce apropiati, prieteni "cool".
în jocul de fotbal, in circulatie sint citeva reguli. Pentru ce sint acestea? Pentru a nu se produce accidente, in principal, si pentru a avea baza pentru sanctionare daca sint incalcate (sanctionarea sa nu fie arbitrara). Deci, regulile sint pentru protejarea celor care sint in joc sau in trafic. Ar putea fi chiar rau stabilirea de comun acord a unor reguli si in cadrul familiei, pentru protejarea membrilor familiei? Poate ca nu, dar cineva trebuie sa decida asta. A fost scris in presa, zilele trecute, ca un tinar a ajuns la urgente pentru ca a consumat/fumat plante etnobotanice, aromate sau asa ceva. Copilul meu poate nu ar face asa ceva, nici prietenii lui. Dar sint sigur? Macar sint sigur de cum gindeste? Stie el ca asa ceva e gresit, ca m-ar deranja daca ar face asa ceva sau si-ar face singur rau, chiar foarte rau? Poate nici eu nu stiu foarte multe lucruri despre asta. El oare ce crede, ce stie despre asta? Poate o sa aflu odata si odata. Poate nu o sa fie prea tirziu. Sau pot sa am citeva discutii in familie despre aceste probleme. Societatea interzice anumite lucruri, practici. Pot fi portite sau scapari. Tinerii sint curiosi. Stiu ei intr-adevar la ce riscuri se supun? Corect ar fi ca ei sa fie informati cu privire la riscuri, la ce urmeaza dupa, sa stie ca iau hotariri (daca le iau ei) cu privire la sanatatea, viitorul sau libertatea lor. Libertate ai atunci cind poti decide, cind poti alege intre mai multe lucruri. Unele substante, unii prieteni, unele fapte sau atitudini nu iti dau libertate. Nu ar trebui sa ne pierdem libertatea si ar trebui sa luam decizii in cunostinta de cauza cu privirea spre viitor.
Spunea cineva: creserea copilului este un exercitiu de tehnica a negocierii. Asa o fi. Probabil e mai bine decit sa ii impui ceva si sa nu ii dai o explicatie sau sa nu il lasi sa isi exprime punctul de vedere pentru a avea tu treaba, adica ce sa corectezi in atitudinele progeniturii. Poate un copil aude prea des sau numai placa cu situatia scolara, vestimentatia etc. Poate ar trebui sa cunoasca sau poate ar fi interesat si de etapele prin care trece in dezvoltarea lui, in transformarea lui intr-un adult. Ar putea fi interesat de transformarile lui de procesele prin care trece. Pubertate, adolescenta, curiozitate, independenta, impunere, acceptare, analiza, anticipare, transformare, dezvoltare, incredere "" ar putea fi niste cuvinte folosite in discutiile cu ai nostri copii in functie de virsta lor. Poate fi greu dar copilul ar fi mult mai pregatit si probabil, odata si odata, o sa va multumesca. Daca nu"¦., o sa fiti multumiti cu ce ati facut.
Violenta poate dauna grav sanatatii. Sint unii adolescenti care sint parca atrasi de conflicte, sint dispusi sa le stirneasca dar nu au nici o idee cum ar putea sa iasa din asemenea situatii. Uneori temperamentul violent poate fi considerat o disfunctie si nu o problema de educatie "de acasa". Cunosc sau recunosc copiii semnele care premerg unui act de violenta? Probabil unele tonuri ridicate, inclestarea miinilor, apucarea unui obiect care poate produce rani, apropierea periculoasa de cineva ar putea fi din scena unui film. Aceste gesturi probabil pot precede un act de violenta. Ce ar putea face cineva in aceasta situatie? Cine stie. Probabil s-ar retrage si ar incerca ulterior, cu calm, sa rezolve problemele sau disputele cu mai multa intelegere.
Cred ca e mai bine sa indrumi copilul decit sa incepi sa corectezi ce a prins el gresit din alte "surse".
E greu? Noi credem ca da.
Putem oare fi prieteni cu copiii nostri?
P. S. Pentru un copil responsabil, pentru un copil care sa anticipeze situatii defavorabile sau periculoase pentru el sau cei din jur.
Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Vrancea, Compartimentul de Analiza si Prevenirea Criminalitatii (I.J.P.), Serviciul de Interventie in Regim de Urgenta (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
