Mama
A fost si vremuri de dureri
Si de necaz si mangaieri
Oricum! speranta vietii in floare era,
Cand mama mult se bucura
Copiii mamei s-aduna
In jurul mesei cand manca.
Chiar de erau galagiosi
Si unii mai hartegosi
Oricum! Erau copiii.
Iti venea sa-i certi sa-i si mangai.
S-a dus si vremea cand erau
Pe cand la scoala se duceau.
Cand mama din prag ii privea
Si lacrimi in ochi ii dadea
Se uita in sus spre cer
Doamne! Poarta tu de grija lor.
Ca grija mamei nu-i de temei
Daca Tu! nu esti cu ei.
Oricum timpul a trecut,
Viata de drum si-a vazut
Vreama a trecut a zburat
Copiii mei s-a"â„¢mprastiat
S-au dus s-a"â„¢mpastiat prin lume
Ca si cum nici n-au fost cu mine.
Oricum! Rana-n suflet este grea
Nu se mai poate vindeca.
Am mai crescut si nepotei
Dar am ramas si fara ei.
Deacum ce mai este de facut?
Ca batranetea m-a doborat.
Al meu sot sau a lor tata
Ce-ar mai putea sa mai faca?
Paseste-a gale cu carja-n mana
Ar mai vrea ceva sa spuna
Se uita-n jur parca-i pierdut
Zice :"â„¢"â„¢ Doame! Ce-i m-ai de facut?
Am ajuns in pragul mortii
Nu-mi vad copiii nici nepotii."â„¢"â„¢
"â„¢"â„¢O! Baba, ce-i mai de de facut?
Ce-a fost pana azi s-a vazut.
Ma grandesc ca am cu Domnul un legamant
Si sunt aproape de mormant.
Stiu! ca de Domnul sunt primit
Acolo-n cerul lui cel sfant.
De pleci tu draga spre mormant
Sosesc si eu cat de curand.
De plec inainte eu,
Ne programeaja Dumnezeu
Unul primul o s-o pornim
Acolo sus ne intalnim.
Roada munca pamanteasca
Ramane sa putrezeasca
Roada duhului cel sfant
E dincolo de mormant
Dar tot astept in ceasul mortii
S-mi vad copii si nepotii."â„¢"â„¢
Amin!
Trimisa de Costica Besa, Barsesti, Vrancea
Scrisa la Montreal, 24 iunie, 2007
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
