Asta e parerea mea!
Sint ei oare o cauza pierduta pentru societate? Faptul ca plecam intotdeauna de la premisa de vinovatie vizavi de aceasta etnie este cea mai mare greseala pe care o putem face
Va plac tiganii? Nu vorbesc de cazuri luate individual, tiganii ca etnie, ca si cortegiu de atitutini, deprinderi, obiceiuri si nu in ultimul rind vocabular. Intuiesc ca raspunsul este unul negativ, chiar si in cazul celor mai liberali in gindire dintre voi care refuzati a va pronunta discriminatoriu la prima strigare intrucit valorile umane universale la care sinteti racordati nu va permit acest lucru. Intr-o viziune romantica a lucrurilor ar putea sa va placa, mai ales pasiunea dezlantuita de care dau dovada in tot ceea ce fac, dar din pacate, termenul de tigan are o tot mai des intilnita tenta peiorativa, motiv pentru care pot exista romani tigani, sirbi tigani, sasi tigani dar si tigani de o conduita ireprosabila deveniti conjunctural... tigani.
Asadar, va plac? Sint ei oare o cauza pierduta pentru societate? Noi, romanii onorabili si fara de prihana, avem ce invata de la ei? Dupa ultima experienta avuta la "Frizeria lui Mihai" incep sa cred ca prima si cea mai importanta lectie o avem de invatat de la acestia. Dar sa va povestesc.
Am intrat in frizeria mai sus amintita, poate singura locatie unde injuratura este ridicata la rang de arta caci este de o obscenitate blinda, domesticita, a romanului "aflat sub vremi", vorba cronicarului, care isi mai varsa din naduf facind haz de necaz. In fata mea sint doi tigani mai tinerei, un altul mai in virsta cu mustata de bulibasa si alti doi sau trei puradei neastimparati si deziluzionati de asteptare asemnea pestilor pirania care orbecaiesc steril in apele cu vegetatie luxurianta. Gestul meu reflex este de a baga miinile in buzunar, nu pentru a-mi apara neamul, ci mai curind nevoile. In primul rind aceea de a avea in continuare telefon. Faptul ca plecam intotdeauna de la premisa de vinovatie vizavi de aceasta etnie este cea mai mare greseala pe care o putem face. Argumentul ca preferam a preveni decit a combate este unul de multe ori pernicios intrucit de la banuiala la intoleranta si mai apoi discriminare nu este decit un pas, acestea gasindu-se intr-un raport de interdependenta. Dar sa revin la frizerie. Spectacolul la care am asistat in ora petrecuta acolo a fost unul grotesc: injuraturi, atitudini ostile, lipsa de remuscari vizavi de rolexul "imprumutat", arta negocierii terfelita si transformata in tirguiala birjareasca fata de suma ceruta in urma muncii frizerului. Toate acestea condimentate apoteotic cu formula arhicunoscuta devenita spaima tuturor tratatelor de estetica si morala: "Sa moara mama". Dar Doamne cit i-am iubit pe tiganii astia mai apoi ! Iubit, nu placut. Pe tigani, nu pe rromi. Ultimul cuvint e rece, strain de tot ce inseamna cultura lor. Dar sa povestesc cum s-a intimplat. Nu stiu cum venise vorba despre acceleratorul de particule din Elvetia care, chipurile, ar urmari aflarea de raspunsuri la intrebari precum cea referitoare la felul in care a aparut Universul. Auzind de subiectul in cauza, eu, intelectualul cunoscator al fenomenului (pe naiba!) dar si a altor cuvinte, altele decit cele din vocabularul fundamental, am zimbit in sine cu perfidie si cu o autosuficienta demna de o cauza mai buna. Raspunsul bulibasei aparent simplu si naiv a fost datator de fiori pe sira spinarii: "DEGEABA INCEARCA EI SA AFLE CUM E CU UNIVERSUL DACA DUMNEZEU NU VREA... LE DA DUMNEZEU O PALMA CU PARTICULELE LOR CU TOT..."
Vorba asta a fost spusa cu caldura, cu o cumintenie in glas, cum zicea Nicolae Stenhardt, cu o credinta de care tiganii nu sint straini si poate ca acesta trebuie sa fie punctul de unde trebuie sa plecam in a-i intelege. Vorba lui calda si sincera care parca l-a umanizat dupa tirada de imprecatii mi-a amintit de inocenta unei perioade care se numeste copilarie, atunci cind ne dadeam mari cu varul care conduce tancul in armata si cu al nostru tata care ii bate pe ceilalti tati la un loc. Asemenea vorbei tiganului nostru. In al doilea rind mi-am aminitit de staruinta cu care care un intelectual rasat incerca sa-l convinga pe un simplu taran ca Dumnezeu nu exista, aruncind in tornada argumentatiei lui cuvinte pretentioase, savante, imperceptibile pentru cineva care se scoala cu cocosul. Raspunsul taranului care il aproba din cap mecanic in timpul expunerii acestuia, dind impresia ca isi insuseste rationamentul partenerului de dialog este asemanator cu cel al tiganului de mai sus: "Mda... mai baiete cum sa nu existe Dumnezeu, ai inebunit?...Ilinco, aduci, fa, galeata aia cu apa?" (Nicolae Stenhardt). Vorbele laborios ticluite sub forma ispitei au trecut pe linga el...
Revenind la subiectul de fata, concluzionez prin a spune ca, dincolo de ostilitatea lor endemica care isi are origini si in precaritatea conditiilor sociale in care traiesc, tiganii sint oameni cu un fond uman exceptional, cu o credinta instinctiva dar si cultivata in Dumnezeu, cu o inima calda gata sa se puna in slujba celora care au rabdarea in ai intelege si in a le cistiga adevaratul respect.
Haideti asadar sa fim mai toleranti unii cu ceilalti, chiar daca, asa cum zicea fostul cancelar al RFG-ului, Konrad Adenauer, toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem si acelasi orizont. Chiar daca "jertfa" acestei comuniuni interumane inseamna citeva telefoane "sparlite".
Constantin Bogdan "" Focsani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Seszarea cititorului ZdV:Am găsit astăzi(n.r. duminică 5 mai 2024) în jurul orei 18:30 o cheie în parc la teatru( n.r. în Focșani)
De același autor
