A fi sau a nu fi crestin autentic
A fi sau a nu fi crestin... o dilema formulata dupa model hamletian. Dar ce inseamna sa fii crestin? Sa mergi de Pasti la Biserica? Inseamna a fi crestin dar e echivalentul lui "sint mai crestin decit cel ce sta acasa"; sa iti faci cruce cind auzi grozaviile stirilor de la ora 5? E tot crestineste, dar e un gest reflex, cu o nuanta usor peiorativa. Dar e un gest reflex venit din traditia poporului roman care in momente de cumpana, de ezitare, de groaza si-a gasit refugiul in divinitate. Vitoria Lipan pleaca in cautarea sotului disparut, facind mai intai de toate semnul Sfintei Cruci, chiar daca gestul ei e mai degraba constientizat decit reflex; sa impreunezi miinile inainte de culcare si sa reciti mecanic o poezie cu iz de divinitate? E o forma de a fi crestin, desi mergind pe cale de consecinta faptul ca cineva maninca morcov nu il transforma automat in iepure. Un exemplu prost, dar e singurul care imi vine in minte. Oare e mai crestineste sa fii pios in aparenta dar circotas in adincul sufletului? Sau invers? Sau singura modalitate de a dovedi ca esti crestin e sa traiesti dupa preceptul de "imitatio cristi"? Aceasta ultima varianta nu inseamna sa fii crestin, nici macar un crestin autentic, ci un crestin desavirsit. Cred ca problema in sine, la fel ca orice discutie ce are ca tema credinta, trebuie privita cu un ridicat simt de relativitate (ca doar nu degeaba Einstein a fost Einstein si nu Vasile). Nicolae Stenhardt spunea intr-o maniera caracteristica lui, anume cea paradoxala, ca esti cu atit mai crestin cu cit faptele tale au un grad mai mare de scandalos. Unul dintre sensuri sta in antagonismul autentic - fals. Si am ajuns astfel la subiectul discutiei. Ce inseamna a fi un crestin autentic??? Cred ca stereotipul acestui concept de crestin autentic este imaginea unui monah: roba pina la glezne, barba consistenta, atitudine evlavioasa, un moralist prin excelenta. Dar sa povestesc o intimplare relatata de Dan Puric, acest monument de constiinta al neamului romanesc, intr-o emisiune de la tvr. Exemplul lui despre ce inseamna un crestin autentic este cutremurator. Fiind intr-o dupa-amiază la Mitropilia din Iasi este martorul unui eveniment mai putin fericit, o femeie aflata in vecinatatea locului de unde acesta se ruga lesina dintr-o data ca secerata...probabil din cauza aerului mai putin oxigenat specific unui lacas de cult. Prezenta sa de spirit face ca femeia sa fie scoasa intr-o clipita afara la aer curat. Aceasta este stropita cu citeva picaturi de apa si nu dupa mult timp isi revine in simtiri, apoi cere cu o tonalitate care nu lasa loc de sovaiala ceva de-ale gurii, crezind ca in felul acesta o sa se simta mai bine. Dan, acest puric in fatarnicie dar elefant in marinimie, se gandeste ca e duminica si magazinele sint inchise, motiv pentru care posibilitatea satisfacerii nevoii impricinatei este aproape iluzorie. Ii vine totusi ideea de a merge in mitroplie si de a lua citeva bucati din nafura nelipsita din orice asemena lacas. Se apropie de locul cu pricina si in momentul in care da sa ia doua, trei bucati din piinea sfintita, babele din fata, credincioase in litera, ii interzic acestuia sa isi duca la bun sfirsit planul, somindu-l necucernic: "Ia mina de acolo ca e sfintita". Acesta staruie sa ia totusi citeva bucatele motivind ca o face nu pentru a intina simbolistica bisericeasca ci pentru a ajuta femeia careia tocmai i se facuse rau. Raspunsul babelor seculare din primele rinduri este la fel de taios si lipsit de orice dram de intelegere ca si precedentul. Si acum se petrece un moment de o frumusete ce nu poate fi descris in cuvinte. Un individ care asistase la toata scena intervine cu niste vorbe zguduitoare adresate babelor, substantiv la plural care se singularizeaza devenind simbolul oricarui ins atins de pacatul fariseismului. "AUZI...LASA-L PE OM SA IA DOUA BUCATI DE NAFURA CA DACA NU, TI-OI TRAGE UNA ..." ...te iubesc Dan Puric pentru istorisirea asta mai mult decit sugestiva si pentru ca m-ai facut martor prin ea la aceste ultime cuvinte formidabile pe care nu o sa le uit prea curind. Prin comparatie se poate observa diferenta dintre esenta si aparente. Pe de o parte "babele", simbol al unei credinte aride, lipsite de duh, o credinta ritualistica, fara o cuprindere a esentelor crestinismului. Atitudinea lor este in definitiv cea mai elocventa punere in scena a teoriei maioresciene a formelor fara fond. Pentru ele e mai important ceremonialul religios, credinta lor este procedurala, contabila, lipsita de lumina. Este o credinta ce poate fi interpretata ca fiind a oricui dar, in nici intr-un caz a omului si pentru om. De partea cealalta avem o interventie dintr-o bucata, in aparenta neestetica si neeleganta, cu alte cuvinte mai putin ortodoxa in sensul propriu al termenului. Dar mesajul sau este unul apropiat de om deci de Dumnezeu. Replica omului din biserica tine cont de contextualitate, este intruparea mesajului hristic si al intregii religii crestine: primatul spiritului asupra literei. Babele dau dovada de fariseism. Ele imbratiseaza litera legii inchipuindu-si ca simplu mers la biserica le garanteaza mintuirea, dar sint lipsite de unul din pilonii constituitivi ai crestinismului: dragostea fata de aproape. De partea cealalta, individul are o interventie sincera, in spiritul intr-ajutorarii aproapelui aflat la necaz. Individul imprumuta ceva din atitudinea tilharului din dreapta lui Iisus in momentul rastignirii acestuia. Vorbele sale nu vin ca un balsam pentru cineva aflat intr-o situatie tragica la fel ca in cazul mai sus amintit, dar sint justitiare avind intentia nedisimulata de a ajuta, chiar daca acest lucru contravine dogmei. Vorba sa simpla, dintr-o bucata dar dreapta reprezinta fumul oii celei grase a lui Abel din parabola biblica a fratilor Cain si Abel, fum care ia drumul cerului, in timp ce "jertfa" babelor, nu corecta, ci mai degraba fara greseala in aparenta, asemenea merindelor aduse ca ofranda de Cain, nu este pe placul lui Dumnezeu, nefiind stropita cu suflet si ca atare se imprastie in vazduh. "AUZI...LASA-L PE OM SA IA DOUA BUCATI DE NAFURA CA DACA NU, TI-OI TRAGE UNA..." unde era crestinul autentic...!
P.S. 1 Imi cer scuze pentru momentele de voita epatare, pentru poate nepotrivitele judecati de masura dar mai mult decit atit imi cer scuze pentru ca stiu ca nu eu sint in masura sa vorbesc cu atita degajare despre un subiect ca cel de fata.
P.S. 2 Mergind acum doua zile cu un prieten la un suc, ne-am pomenit amindoi in mijlocul unei discutii despre credinta. Una din preferatele mele. Eu cica credinciosul (diletantul in domeniu as zice eu), iar el ateul convins. Eu ca exista, el ca nu exista; eu ca trebuie sa existe, el ca nu e neaparat sa existe; eu ca e imperios necesar sa existe, el ca ...bat cimpii. La sfirsit schimbam discutia si imi zice ca "bine ar fi ca banii si tehnologia sa conlucreze pentru ca si oamenii mai saraci din zone defavorizate ale globului sa o duca mai bine, astfel incit sa nu mai fie diferente asa mari intre locuitorii din Africa si cei din Europa, de exemplu ". A spus-o intr-un fel...am avut pentru o clipa certitudinea ca daca ar fi depins de el, lucrurile s-ar fi aranjat fara tagada in directia dorita de acesta. M-am oprit, l-am privit dar nu i-am spus ce-am gindit ...sau i-am spus, nu mai tin minte ..."bai ateule :)...tu ori esti comunist, ori esti mai crestin decit o sa fiu eu vreodata" . apoi s-a facut seara.
Bogdan Constantin - Focsani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
