Bibliofagia: O relatie speciala
Deja a aflat toată lumea că lucrurile nu sunt ce par a fi ºi că asta se vinde foarte bine. ªi telenovelele ºi romanele psihologice, dacă or mai fi existand sau s-or mai fi numind aºa, iºi găsesc pacea ºi succesul intr-o răsturnare de situaÃie cumsecade. Cu cat lucrurile sunt mai neclare, mai dezechilibrate ºi gata să funcÃioneze la fel de bine ºi de-a-ndoaselea, cu atat e consumatorul mai mulÃumit că primeºte ceva ce seamănă deja cu un fel de drept al lui. Douglas Kennedy e un autor care a invăÃat bine lecÃia asta ºi are grijă ca acÃiunea să se răsucească in mod constant ºi să o apuce intr-o direcÃie in care nu dădea semne că ar avea ce căuta. Doi corespondenÃi externi destul de singuratici, deci pasionaÃi de ceea ce fac, ea americancă, el englez, se indrăgostesc la inceputul romanului intr-un tablou de inundaÃii care răvăºeau o Ãară din lumea a treia. Lucrurile avansează destul de ciudat inspre o intoarcere la vatră, căsătorie, copil, depresie post-natală ºi o poveste destul de apăsătoare, dacă nu ar fi ironia britanică la mijloc, mai ales atunci cand lucrurile alunecă inspre dramolete pentru femeile care se uită la televizor la ora 16. Se pare că unii scriitori din ziua de azi muncesc foarte mult la documentare, unii aproape că iºi completează studiile, judecand după listele de mulÃumiri de la finalul cărÃii. în acest caz, autorul poate fi o referinÃă in materie de practică juridică, medicină, asistenÃă socială pentru mamele in derivă ºi arta disimulării in conversaÃia britanică. Pe langă o sursă reală, de unde a preluat o parte din story, care este suficient de absurd ºi crud pentru a simÃi că e adevărat, restul se rezolvă cu o tehnică literară remarcabilă, singura care il salvează pe scriitor atunci cand il injuri in gand că te face să citeºti in continuare, deºi in mod normal nu e treaba ta la cine rămane copilul. Cum spune o doamnă englezoaică despre personajul principal masculin: o jigodie fermecătoare.
Răzvan Exarhu