Muzeu satesc sau sat-muzeu la Naruja
"E un lucru constatat: satul romanesc poseda un tezaur de viata spirituala, rivalizind cu sirul de creatii ale multor popoare, avind o traditie de cultura nescrisa care se cere patentata si valorificata in conditiile actuale. Inceputurile de viata ale unui popor pecetluiesc pentru multa vreme, daca nu definitiv, existenta sa pe linie spirituala. In perimetrul acestei asertiuni intra si problemele legate de crearea si infiintarea muzelor satesti. Muzeul nu insemna "colectia de vechituri" si nici intilnire cu o lume apusa, cu anumite curiozitati ale acestuia. Dimpotriva, muzeul devine o sursa dintre cele mai autorizate pentru a ne rindui si implini imaginea despre realitatile in care au trait altii si pe care le dezvoltam prin noi insine. Ar fi suficient sa notam ceea ce spunea Dimitrie Gusti in munca sa de alcatuire a monografiilor satesti, despre rolul muzeului. Afirmindu-si ideea ca un semnal de alarma, sociologul roman scria in 1935 in "Caminul Cultural": "Astazi nu ne cunoastem tara, nu ne cunoastem neamul si ridicam ignoranta la rangul de doctrina in viata publica. Ne ignoram pe noi insine, ne ignoram chiar cu fanfaronada. E timpul sa incepem munca temeinica de cunoastere a tarii. Astfel ca un auxiliar pretios al monografiei, icoana ei vie, prezentata si pentru ochi, concret, nu numai pentru minte, abstract, este muzeul local." Un astfel de indemn isi cucereste dreptul la prezenta, ori de cite ori reflectam asupra nevoii de a ne cunoaste mai bine si mai departe in trecut. De fiecare data, in aceste sate-muzeu intra valori legate de intregul proces de viata, de la munca la modul de a te comporta, la bucuriile si nadejdile viitorului.
Muzeul satului, oglinda noastra nepieritoare
Sa ne oprim putin la momentele, am putea spune dramatice, prin care a trecut poporul nostru si in aceasta primavara cu inundatiile avute, care au distrus case, terenuri agricole, poduri, etc. Oamenii satelor noastre, cu optimismul acela viguros, descins din baladele fara virsta ale neamului, spuneau: "Vom face totul de la inceput!", "Veniti la anul la noi si veti vedea!" Oare nu e aici o dovada a acelei neistorisite forte de a inalta si a crea fara incetare? Fara indoiala ca da, insa cu indoiala fata de propunerile, proiectele si sloganurile unor alesi locali, sprijiniti de unele partide politice cu ocazia alegerilor locale din aceasta primavara. Desigur, muzeul satesc va fi acela care va consemna ceea ce apare de la un moment la altul in sat. Fireste, inceputul unui muzeu in acest an si la Naruja, in localul Primariei, care este din birne si in specificul local, confirma ca narujenii, dupa mai multe incercari, pot lasa urmasilor trecutul si prezentul care vor conlucra pentru viitor, lasind arcuirea unui gind crescut in lemnul incrustat si o pilda de viata culeasa in snoava si proverbul stiute de toti, in dorul care ne mistuie in frumoasa leganare a doinei si cintecului, intorcindu-ne iarasi si iarasi la izvoare. Intr-o zi, din satul muzeu care va fi reprezentat si prin cel de la Naruja, se va ivi acel pasionat culegator de valori care le va face intrarea, pentru posteritate, in muzeul satului, oglinda noastra nepieritoare, ca noi insine."
Titel Toader Chirila,
Presedinte al Societatii Culturale
"Vranczia", Naruja
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
