Fabula prozaica
"Se zice ca, odata, in jungla, mai multe animale, tinind cam de acelasi neam, adica rude intre ele, au hotarit sa se adune la un loc pentru a putea vina mai cu folos si pentru a se putea apara in caz de oarece reclamatii. Zis si facut. S-au strins impreuna peste trei sute de jivine: hiene, sacali, coioti si altele mai mici, diferite intr-un fel, dar cu aceleasi apucaturi si interese. Si-au jurat prietenie si hotarirea de a se ajuta unele pe altele, precum si sa nu se atace intre ele niciodata. Pentru a consfinti «legal» intelegerea au votat un pact. Dar asta n-a fost de-ajuns. Sacalul al batrin le-a spus: «- Mai draga! Pentru a fi aparati din toate punctele de vedere, trebuie sa adoptam o lege, ca si jungla are legile ei, prin care sa prevedem ca, atunci cind unul dintre noi va fi banuit "" pe drept sau nu "" ca a incalcat celelate legi, sa nu poata fi judecat de catre Curtea Superioara a Leilor, decit cu aprobarea noastra, a tuturor aici de fata!». Propunerea a fost aprobata in unanimitate si legea votata. Ani de-a rindul lucrurile au mers bine. Dar, de la o vreme, niste coioti mai hrapareti s-au intrecut cu gluma. Mai furau cite-o ciosvirta de zebra din fata unui tigru, ba un picior de gazela de la puii vreunui ghepard, ba nu stiu ce de la nu stiu cine ca, pina la urma, pagubasii s-au dus cu jalba-n protap la Curtea Leilor. Acestia s-au facut foc si i-au chemat la judecata pe banuiti. Dar judecarea lor nu se putea face decit cu acordul a doua treimi din totalul celor ce semnasera mai demult pactul. Toti: si hiene si coioti au urlat, au schelalait in cor, ca banuitii trebuie sa fie judecati. Dar, cind au trecut la vot, rezultatul a fost cu totul altul. Morala (actualizata): «Sacal la sacal, nu-si scoate ochii!»"
Esop redivivus