Fericirea nebuna
"O vasta fresca, nu doar istorica"
Jean Giono desfasoara un imens tablou panoramic, cu batalii si revolutii,
bine ancorat documentar in realitatea istorica a Italiei secolului al 19-
lea, dar si cu destule aluzii la anii \'40 si perioada ocupatiei germane.
într-un anumit sens, Giono scrie ca Stendhal, din "Minastirea din
Parma" aplecat la firul ierbii si atent mai ales la micile motivatii
personale, in altul compune grandios ca Paolo Uccello, la care, totusi,
in ciuda imensitatii compozitionale, detaliul are o importanta
covirsitoare. Placerea lecturii vine indiscutabil din micile caracterizari si
notatii, care lumineaza rapid un caracter si o situatie ca sa treaca apoi,
mai departe, la alt personaj si la alte intimplari, ca intr-o Halima in
care povestile trec dintr-una intr-alta fara nici o intrerupere si nici un
artificiu. Romanul acesta vrea sa fie ca lumea insasi, de o uluitoare
diversitate, reproducindu-se pe sine, identica si mereu alta. Este de
aceea cu totul la locul sau stilul obiectiv din marile romane ale
secolului al 19-lea. Horatiu Pepine
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Martor ocular, în Vrancea, al dramei țăranului român în timpul colectivizării
De același autor
