Quo vadis, Domine?
"Un prozator de cursa lunga - Mihai Sin"
Romancier neorealist cu vina etica si tragica afirmat in anii \'70, redactor-fondator al revistei tirgu-muresene de cultura "Vatra", Mihai Sin a devenit, dupa revolutie, un autor controversat si marginal, pentru multi - o adevarata "oaie neagra" a prozei romanesti postdecembriste. Declinul a inceput dupa ce, in 1993, Editura "Humanitas" i-a refuzat aparitia volumului doi din romanul "Quo vadis, Domine?" (publicat ulterior la o editura nou-infiintata) si dupa ce anumiti comentatori "cu greutate" i-au reprosat ca face apologia Securitatii "patriotice" a lui Ceausescu, funesta institutie fiind privita - vezi Doamne - ca institutie de elita, apta (blasfemie!) sa pregateasca si sa regizeze, din timp, caderea regimului comunist. Vasta, pasionanta, cruda radiograma a mentalitatii securistice si a manipularii societatii romanesti, cartea punea degetul pe o rana deschisa, provocind indignarea unui anticomunism, sa zicem, naiv. Astazi, ceva mai inteleptiti, ar trebui sa-l citim cu alti ochi. Iar ca, in 2007, Editura Nemira a riscat si a pariat pe Mihai Sin, publicindu-i cele doua volume masive din "Quo vadis, Domine?". O noua sansa ca acest roman -si ca acest scriitor - sa revina la locul care li se cuvine in receptarea autohtona. în mod normal, aceasta (re)editare ar trebui sa fie privita ca un eveniment. Distrasi de varii mofturi literare, riscam sa nu-i mai auzim pe prozatorii pur-singe pe care inca-i mai avem. Paul Cernat