Colţul poetului popular
Din văzduh zăpada cade,
Viscolind-o peste case;
Vai de cine n-are lemne!
Vantul suflă pană-n oase.
Aşteptăm noi mult şi bine
Trenul de Buzău nu vine
Dar noi ştim sută la sută,
Că-i loc de-o necunoscută.
Vantul cu putere creşte,
Hanganul ni-l dezveleşte,
Sparge acoperişul mare,
Avariind şapte avioane.
Iarna nu ştii ce-ţi oferă,
Ne-a căzut şi-o portieră
Şi-n noaptea rece şi chioară
Am scos tehnica afară.
Dăm continuu la lopată
Să scăpăm de nea odată;
Şefu’ strigă din cărare:
“Faceţi, măi, calupul mare!”
Eram în alarmă seara,
Avea o lanternă Cara;
Fluierand dăm la lopată
Şi apare deodată,
Însuşi Bucur – generalul
Pentru a studia hangaru.
Unul din formaţie
A strigat “Atenţiune!”
Am rămas drepţi, oştăşeşte
Dar generalul grăieşte:
“Lasă-i cand se munceşte!”
Militarul, cat trăieşte
Ori cand stă, ori cand trudeşte,
Cantă şi se-nveseleşte;
De-i necaz ori bucurie,
E prezent la datorie.
Cand ninsoarea a mai stat,
Trecurăm la reparat
S-a dat ordin ca-ntr-o lună
Tehnica să fie bună;
Era vreme rea, furtună -
Se lipea cheia de mană.
Lucram toată ziulica,
Ursu, Tatu de la I.C.A.
Căutau să-i dea de rost
La avionul treizeci şi opt.
A maistrului Cernei Jan
Şi-ai lui şefi: Drăghici, Burlan.
Reparăm coada stricată
Şi-antena avariată,
Copola din dreapta spartă.
Bucuria a fost mare,
C-a-nceput din nou să zboare!
Focşani, ianuarie, 1984
M. m. principal (r) Jan Cernei, Iniţiator V.R.I.A. Focşani