Colţul poetului popular
Din văzduh zăpada cade,
Viscolind-o peste case;
Vai de cine n-are lemne!
Vantul suflă pană-n oase.
Aşteptăm noi mult şi bine
Trenul de Buzău nu vine
Dar noi ştim sută la sută,
Că-i loc de-o necunoscută.
Vantul cu putere creşte,
Hanganul ni-l dezveleşte,
Sparge acoperişul mare,
Avariind şapte avioane.
Iarna nu ştii ce-ţi oferă,
Ne-a căzut şi-o portieră
Şi-n noaptea rece şi chioară
Am scos tehnica afară.
Dăm continuu la lopată
Să scăpăm de nea odată;
Şefu’ strigă din cărare:
“Faceţi, măi, calupul mare!”
Eram în alarmă seara,
Avea o lanternă Cara;
Fluierand dăm la lopată
Şi apare deodată,
Însuşi Bucur – generalul
Pentru a studia hangaru.
Unul din formaţie
A strigat “Atenţiune!”
Am rămas drepţi, oştăşeşte
Dar generalul grăieşte:
“Lasă-i cand se munceşte!”
Militarul, cat trăieşte
Ori cand stă, ori cand trudeşte,
Cantă şi se-nveseleşte;
De-i necaz ori bucurie,
E prezent la datorie.
Cand ninsoarea a mai stat,
Trecurăm la reparat
S-a dat ordin ca-ntr-o lună
Tehnica să fie bună;
Era vreme rea, furtună -
Se lipea cheia de mană.
Lucram toată ziulica,
Ursu, Tatu de la I.C.A.
Căutau să-i dea de rost
La avionul treizeci şi opt.
A maistrului Cernei Jan
Şi-ai lui şefi: Drăghici, Burlan.
Reparăm coada stricată
Şi-antena avariată,
Copola din dreapta spartă.
Bucuria a fost mare,
C-a-nceput din nou să zboare!
Focşani, ianuarie, 1984
M. m. principal (r) Jan Cernei, Iniţiator V.R.I.A. Focşani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Martor ocular, în Vrancea, al dramei țăranului român în timpul colectivizării
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
viorel i. iancu, acum 2849 zile, 7 ore, 42 minute, 54 secunde 
