Odă Mamei
Buna dimineaţa Mamă
Ne închinăm ţie
Aşa cum nu ştim încă
A ne închina Mamelor
Şi cum inima săraca
Ca o pasăre vânată în continuu
Se străduieşte de veacuri
Să ne destănuie taina
Naşterii lumii…
Bună dimineaţa Mamă
Binecuvântat fie ceasul dragostei
Dar să ne aducem aminte
O !
Să ne aducem aminte
Că nimic din tot ce este sfânt
Că nimic din tot ce este frumos
Că nimic din tot ce rămâne TRAINIC
Nu se poate împlini
Decât în Durere
Imensa lumină a durerii
Ca un semn al trecerii noastre
Şi a rămânerii
În rana cumplită a pământului
Bună dimineaţa Mamă
Toamna s-a împlinit în tine
Şi rodul s-a desfăcut
Precum florile din muguri
Şi acum Soarele
Mai ales cel din noi
Soarele Sufletului
Şi al iubirii
Pe cerul nevăzut
Ca o iarnă pentru spălarea păcatelor
Ca o primăvară pentru naştere
Ca o vară pentru împlinire
Înainte de Toamnă
Binecuvântat fie rodul dragostei
Binecuvântat fie pruncul curat
Binecuvântata fie durerea mamei
Pentru fericirile lumii…
Bună dimineaţa Mamă
Vine oare înainte de Dumnezeu
Mai aude ţipătul
Ţipătul durerii
Şi ţipătul bucuriei
Ţipătul-cântec
Singurul mare şi înalt cântec
Al ieşirii din întuneric?
Dar cine-l înţelege într-atât
Ca sa poată iubi Viaţa
Ca pe o femeie
Şi Moartea ca pe o îndurare?
Cine se mai apropie de Dumnezeu într-atât
Ca să-i poată înţelege gândul?
O, Femeie !
Numai Tu, dătătoare de viaţă,
Binecuvântare ţie
Întru numele Lui
Binecuvântare!
Albe flori Doamnă
Flori de lumină
Flori-dalbe
Flori de rouă
Flori de dor
Numai flori sub picioarele Tale
Numai flori
Coroane imense
În părul Tău
Numai flori
Ca o primăvară de muguri
În cuvintele Tale
Numai flori
Ca o toamnă bogată în fructe
În sufletul Tău
Binecuvântat fie, deci, ceasul dintâi
Când iubirea a curs dumnezeieşte
Peste noi
Binecuvântate fie clipele nopţii
Când se aud copiii cântând
În sângele nostru
Binecuvântat
Binecuvântat
Binecuvântat
Fie numele Tău
Mamă !
Această poezie este în memoriam Constantin Ghiniţă.
Pentru mama mea şi pentru toate mamele din lume!
Dan Emilian Brasov