Valentin Musca, Buluc. Schitul din Athosul romanesc al Vrancei
Fondat de monahul Isaia Caragea in 1716, cu binecuvintarea Sfintului Pahomie de la Gledin, Schitul a devenit unul din cele mai importante asezaminte monahale de la Carpatii de Curbura, gratie donatiilor din partea podgorenilor bogati. Aflat pe teritoriul administrativ al Odobestilor pina la inceputul secolului XX, trecut intre cele doua razboaie la fosta comuna Varsatura, iar dupa razboi la comuna Jaristea, Schitul a fost inchis in 1959 si redeschis in 1990. Povestea Bulucului este o particica din istoria monahismului romanesc si din trecutul inca ignorat al istoriei Tarilor Romane. Denumirea schitului inseamna in limba turca "unitate militara - companie", iar faptul ca un asezamint monahal romanesc poarta nume turcesc ne duce in secolele in care Moldova si Tara Romanesca erau sub turci, iar termenii slavi din administratie fusesera inlocuiti cu cei de limba turca. Isaia Caragea era fiul "bulucbasei" Gheorghe Caragea, adica fiul comandantului unei companii de ostasi din Focsanii Moldovei. In amintirea tatalui sau, care s-a calugarit la rindu-i si a infiintat Schitul din Vinesesti, Isaia Caragea a dat noului schit numele de Buluc si asa am ramas cu aceasta notiune militara turca pentru un Schit din Magura Odobestilor. (Ziarul de Vrancea)