Un Bachus de traditie
Pentru calatorii de pe alte meleaguri, Tara Vrancei cu frumoasele-i tinuturi imbratiseaza valoroase traditii, obiceiuri si mestesuguri populare, care stau marturie unei istorii de netagaduit. Pavel Lupasc, un "veteran" al Festivalului, creeaza cu miinile-i dibace masti traditionale care transced spatiul si timpul. Talentul acestuia vine pe masura frumusetii care il inconjoara, fiind nascut si crescut in Nereju. "In momentul in care ai o masca pe fata, devii o alta persoana, iti permiti sa faci orice, nimeni nu stie cine esti", ne spune mesterul. Face masti de cind se stie. "Tin minte prima expozitie, a fost prin 1991, la Muzeul Satului. Am vindut mii de masti pina acum. Am comenzi de la patroni care detin galerii de arta si lucrez impreuna cu sotia care sculpteaza", completeaza acesta. Conform datinei strabune, se foloseau mastile la priveghi, ca sa alunge spiritele rele. "Veneau noaptea oamenii de la priveghi cu mastile pe fata, faceau focul, dansau si il boceau pe cel care a trecut in nefiinta. Iar rolul mastilor era sa alunge spiritele rele, care vin sa-l ceara inapoi pe cel plecat din cele lumesti", ne spune Pavel Lupasc. Totul a inceput din pasiune si dupa scurt timp, a venit si rasplata materiala.
Marturisiri de prin Ardeal, la noi la Focsani
Printre expozantii de la Bachus s-au aflat si Doina Ghircoias din Fagarasi si Aurel Trifu din Sibiu. Pentru prima data in Moldova, cei doi i-au purtat pe vrinceni pe un tarim al creatiei artistice locale, plin ochi cu costume traditionale, ce inca poarta in tesatura istoria strabunilor, credintele, obiceiurile si legendele acestora. "Cu asta se cistiga piine la noi acasa. Bunica nu stia ce altceva sa ne invete decit sa stam pe prispa sa coasem. Cred ca mi-a luat mai bine de jumatate de an sa invat si inca nu pot spune ca stiu totul, o mai intreb pe mama si acum cite ceva", marturiseste Doina Ghircoias, mester popular de 20 de ani. Linia caracteristica a costumelor tradeaza viata si caracterul oamenilor care traiesc intre vaile muntilor si apa Oltului. Amintirea primului costum e vie si acum. "L-am pastrat cu sfintenie, tin minte ca l-am facut pentru nepotica mea la botez. Si fata mea de 17 ani face costume, mergem impreuna la expozitii, baiatul meu picteaza si sculpteaza icoane bisericesti. Este foarte important sa nu uitam de unde am plecat, mai ales tineretul in blugi. Sa nu se piarda traditia si sa nu uite copiii cine le-au fost parintii si bunicii", mai spune Doina Ghircoias. Pentru Aurel Trifu din Sibiu, ucenicia a inceput de prin 1975. Prelucreaza pielea pe care o cumpara de la cetatenii din comuna, de la inceput pina la sfirsit. Un cojoc cusut negru pe alb il termina intr-o luna de zile. Primirea de care au avut parte artistii populari le-a lasat un gust placut, cu toate ca peripetiile nu i-au ocolit. Un singur cojoc a fost vindut unui focsanean, strainii apreciind mai mult costumele traditionale. Unii au luat insa fara sa plateasca. "Cit am fost sa beau si eu un pahar de vin, mi s-a furat unul din cojoace", ne spune mesterul Trifu. Dupa toata seria de intamplari neprevazute, artistii traditionali marturisesc ca s-ar intoarce cu mare placere in tinuturile Vrancei, cu prima invitatie. (Gabriela DRAGHICI)