Satenii din Vadu Rosca vor sa aduca acasa osemintele eroilor
O mina de sateni a comemorat ieri, intr-o atmosfera de tristete si in acelasi timp de mindrie, memoria celor care pe 4 decembrie 1957 s-au impotrivit sistemului comunist. Biserica din Vadu Rosca, incercata greu si la inundatiile din 2005, i-a primit pe supravietuitorii de atunci si pe urmasii lor, pentru a plinge si pentru a aduce celor trecuti in nefiinta lumina. Batrinii, toti legati cu singe de acele vremuri, au depanat amintiri dureroase, dar si-au exprimat si dorinta de a face lucruri care sa dainuiasca si care sa povesteasca mai departe istoria lor. Printre cei care au participat la slujba de pomenire s-a numarat si sotia preotului din acea perioada, Traian Ioan, dar si fiica sa, Viviana Ioan. Aceasta din urma le-a promis satenilor ca in scurt timp va scrie o carte in memoria celor 9 morti, a celor 27 de raniti si a celor 18 persoane inchise, persoane pe care ea, copila in 1957, le cunostea si pe care le vedea mai mereu in biserica pe care tatal sau o pastorea. "In ziua in care a inceput totul eu eram la cursuri la Focsani. L-au impuscat pe Ionica si mama a venit pe burta pina la el. Era mort. Apoi ea a fugit in casa, iar oamenii inarmati au venit sa ceara cheile de la Biserica. Scinteia la tot a pornit de la faptul ca oamenii din Vadu Rosca mergeau cu rogojini pe aici, prin satele din apropiere, si astia ii prindeau, ii bateau si le cereau sa treaca la colectiv. Eu vreau sa scot o carte cu tot ce s-a intimplat pentru ca, raportat la numarul total de locuitori de atunci, au fost multi morti, iar Vadu Rosca poate fi numit un sat martir. De asemenea, Ticu Dumitrescu m-a rugat sa fac citeva paragrafe despre rascoala din Vadu Rosca pentru a le adauga in cartea sa despre lupta anti-comunista a romanilor", ne-a spus Viviana Ioan. Femeia si-a amintit nu numai de cei care au luptat pentru libertatea lor, dar si de cei ramasi in urma mortilor, oameni si figuri care i-au ramas adinc in amintire prin durerea si dragostea lor fata de cei ucisi. "Pe 2 decembrie mama a venit in sat si a trecut apa. Dincoace de mal erau doi soldati. Nu le-a dat atentie, insa apoi ne-am dat seama ca ei supravegheau si inconjurasera satul de 3 zile. Ce mi-a ramas mie in minte este imaginea mamei lui Ienuta, Catrina, care intruchipa durerea. Ani de zile, din locul unde l-au ciuruit pe Ionica, aici la Biserica, a iesit singe din pamint. Ea venea dimineata la Biserica si intra cu capetele de la casmir ude de atita plins. Plingea si il striga spunindu-i «Nu are mama unde sa-ti aprinda o luminare». Datorita lor, celor care au murit, colectivizarea din regiunea Galati s-a facut ultima, in 1962. Zona trebuia sa fie a doua dupa Constanta pentru ca Gheorghiu Dej era din Galati si il trimisese pe Ceausescu sa rezolve", si-a mai amintit Viviana Ioan.
Vor sa-si aduca mortii acasa
Cei din Vadu Rosca, chiar daca au avut de indurat multe drame de-a lungul anilor, au demonstrat ca nu si-au uitat eroii. Desi la slujba de pomenire de ieri au aprins luminari pentru morti numai cei apropiati, oficialitatile trecind cu vederea evenimentul, satenii spun ca sint mindri de trecutul lor si de cei care au avut curajul sa lupte. In cinstea celor rapusi de comunisti, pentru ca si-au dorit sa fie liberi pe mosiile si munca lor, batrinii ramasi in viata si rudele vor sa ridice un monument in curtea Bisericii, locul unde a curs singele celor razvratiti. Potrivit declaratiilor preotului din sat, Daniel Teodorescu, monumentul ar fi fost realizat in acea perioada grea, fara stirea sau acordul autoritatilor. De asemenea, se va incerca si aducerea in cimitirul din sat a ramasitelor pamintesti ale eroilor de la Vadu Rosca. Unii au fost ingropati pe ascuns, altii au ajuns tarina prin cimitirele din Focsani. Iar gestul celor ramasi ar semnifica o reparatie morala pentru acesti 50 de ani trecuti din ziua de 4 decembrie 1957, zi in care taranii din Vadu Rosca s-au razvratit impotriva comunismului. "Stiu ca Marin Craciun a facut puscarie pentru ca s-a dus la criminal si l-a luat de git si i-a zis «De ce mi l-ai omorit pe tata?». Pe cei din Vadu Rosca nu trebuie sa ii calci pe git, au demnitatea lor si sint oameni deosebiti. Poate fi numit sat martir", a adaugat Viviana Ioan. Batrinele si-au cinstit ieri mortii si au plins lacrimi amare. "Pe mine m-au impuscat la Urica la poarta. Am stat pina la Sfintul Neculai si m-am dus la spital. Din stilp a ricosat glontul in piciorul meu", ne-a povestit si Domnica Craciun, sora celui care a fost ucis in clopotnita Bisericii. (Iulia CRETU)
