In memoriam TRAIAN NEAGU – Negrileștii Vrancei (iunie 1957 – oct. 2019)
Timpul este singura proprietate a omului și în același timp cel mai mare ,,dușman”. Nu știi când se termină ,,ghemul”..., motiv pentru care trebuie trăit cu folos, pentru tine, pentru ai tăi și pentru semeni, trebuie trăit la tensiune maximă.
TRAIAN NEAGU, om simplu, om muncitor, este prototipul românului care s-a născut și a trăit între două lumi care s-au dușmănit și se dușmănesc de moarte, fără să țină cont de cei care cad victime. Avea 32 de ani în 1989, era un oier de succes, plecat împreună cu tatăl său, de la care deprinsese meseria aceasta milenară, a ajuns în Transilvania (Comuna Mândra, Satul Șona), apoi în Județul Tulcea. Și-a întemeiat o familie frumoasă cu trei fete, cu care se mândrea și se poate mândri în veac.
Odată cu schimbarea orânduirii sociale, meseria baciului vrâncean nu mai avea căutare iar el avea nevoie de bani să-și orânduiască fetele. Aplecat în Italia, dar nici acolo meseria lui nu era la căutare și atunci a fost nevoit să facă munci brute, să doarmă în locuri nesigure, să mănânce pe sponci etc. Atunci când și-a aranjat fetele (finalizarea studiilor superioare, căsătorie, nepoți), a hotărât că se poate retrage acasă, împreună cu soția, care l-a însoțit un timp în calvarul muncii în străinătate.
Tot timpul am reflectat la vorbele lui: ,,Dacă aș fi găsit o muncă sigură, chiar și cu bani mai puțini, n-aș fi plecat din țară!!” Parcă își presimțea sfârșitul apropiindu-se.
Odată venit în țară, a constatat că mai avea nevoie de 2-3 ani până să împlinească stagiul de pensionare, cu toate că muncise tot timpul în condiții grele.
S-a angajat să-și împlinească stagiul pentru pensie, dar în vara aceasta, soarta l-a însemnat și nu i-a dat nicio șansă de scăpare, cu toate eforturile și rugăciunile fetelor și ale celor apropiați.
Astăzi, TRAIAN NEAGU, baciul vrâncean”, a plecat la cele veșnice. Ne rugăm Domnului să-l ia paza Sa, să-i fie țărâna ușoară, iar urmașii să trăiască și să-l pomenească.
Costică NEAGU