O industrie încâlcită | Doi patroni confecționeri vrânceni, invitați ai emisiunii ”România te iubesc!”, de la Pro TV
Ediția de duminică a emisiunii ”România, te iubesc!” de la Pro TV a fost despre industria textilă din țară și s-a numit ”O industrie încâlcită”.
”Suntem foarte înzestrați într-un sector care dă unii dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii: industria textilă. Şi totuşi nu suntem competitivi cu restul Europei.
Avem designeri talentaţi care exportă creativitatea lor în colecţii de nişă, avem şi fabrici gata să producă. Şi totuşi niciun brand autohton care să concureze giganţii suedezi sau spanioli. Asta şi pentru că autorităţile noastre, deşi au înţeles că e o industrie cu potenţial, nu fac mai nimic ca să o ajute. Ne-am dus la autorităţi ca să le întrebăm ce strategii au. Ne-am lovit de un zid de incompetenţă", spun realizatorii ediției de duminică a emisiunii ”România, te iubesc!” de la Pro TV.
În acest moment industria producătorilor de confecţii se împarte în trei categorii. Cei care lucrează lohn, cei care au trecut la nivelul următor şi livrează clienţilor produs integrat. Si o ultimă categorie, cei care îşi doresc să concureze străinii prin propriile branduri.
Elena Stoica bifează primele două categorii şi are ambiţia să-şi vadă propriul brand şi în magazine. Până atunci livrează milioane de produse anual pieţei britanice. Lucrează volume mari cu o marjă de profit mică: 7%.
500 de angajaţi depind de deciziile luate de partenerii străini care uneori, de azi pe mâine, îşi mută producţia în ţări cu forţa de muncă mai ieftină şi preţuri mai mici.
Elena lucrează în principal pentru zona de fast fashion, haine ce se schimbă săptămânal în magazine, dar are şi colecţiile unui brand de lux.
Şocul Brexitului când lira s-a depreciat a dus la pierderi de un milion de euro, adică 25% din cifra de afaceri a societăţii. Atunci a realizat că e momentul să-şi crească propriul brand pe care l-a lansat în urmă cu câțiva ani şi pe care îl scotea la lumină doar la târgurile de confecţii pentru ca posibilii clienti să vadă ce poate să coasă cu tehnologia pe care o are în fabrică.
Elena a înţeles că are nevoie de un designer. Aşa că a plecat la Cluj. Studenţii de la Facultatea de Modă se pregătesc să-şi prezinte colecţiile de absolvire, iar Elena Stoica trece de la unul la altul şi le propune să deseneze colecţii de serie pentru brandul ei
Fabrica ei ocupă un sfert din fostul spaţiu al unităţii. Restul e în paragină pentru că statul n-a valorificat restul activelor. Ar fi putut cumpăra tot, dar n-are forţă de muncă.
Periodic o caravană pleacă prin sate să-i convingă pe oameni că pot avea un serviciu şi dacă n-au calificare. Ultima dată i-am însoţit şi noi. Trei opriri, trei primari, zeci de asistaţi social, şomeri şi oameni care n-au muncit niciodată.
- Aţi muncit ceva până acum?
- Nu.
- Niciodată?
- Niciodată.
- Din ce trăiţi?
- Ajutorul social.
- De ce nu v-aţi angajat?
- Dacă n-am carte. O singură clasă am. Atât.
Piaţa muncii se află într-o situaţie fără precedent. 20% din cei cu putere munca lucrează în străinătate, iar 200.000 primesc venit minim garantat, deşi sunt în putere de muncă.
Şi-n vreme ce Elena Stoica îşi prezintă oferta de muncă, anunţând clar că primeşte pe oricine vrea să lucreze, că le plăteşte transport şi cursuri de calificare, la căminul cultural se prezintă un curios. Liviu Costache, 20 de ani.
- Aveţi un loc de munca?
- Nu.
- Din ce trăiţi?
- De la tata.
- Tu ce şcoală ai?
- Două clase.
- Ai vrea să munceşti?
- Ce?
- La fabrica de confecţii.
Ar vrea să muncească şi ... nu prea. Se mai gândeşte. Alţii ştiu din start ce vor de la viaţă: “E mai bine ajutor social”.
Prezentarea se termină, iar oamenii îşi reiau activitatea zilnică. Unii muncesc cu ziua, alţii se bucura de statul de asistat. Iar cei mai mulţi îşi iau lumea în cap.
România ultimilor 30 de ani a pierdut poate cea mai mare comoară. Forţa de muncă calificată. Sunt azi departe de casele şi familiile lor în vreme ce fabricile româneşti se plâng că n-au cu cine munci.
Exportăm nu doar haine, ci şi forţă de muncă. Ne plângem că România nu mai produce nimic. Nu stimulează producţia, nu aduna la aceeaşi masă investitorii, iar strategiile sunt fie neaplicate, fie haotice.
În Occident firmele din industrie s-au grupat în clustere, un fel de organizaţii care adună patroni, scoli din domeniu şi institute de cercetare şi împreună au devenit o forţă. Şi la noi există patru organizate pe zone geografice, iar unul dintre ele este condus de Sarah Wechsler.
Sarah Wechsler crede că toate aceste lucruri se vor întâmpla când statul va percepe investitorii ca pe nişte parteneri.
În lipsa unei viziuni a autorităţilor, patronii de fabrici au căutat singuri soluţia.
Ţesăturile româneşti sunt exact cele de la Prodin, unde l-am întâlnit şi pe Doru Simiz.
În fabrica şi-a făcut apartiia şi Ivan Patzaichin, un sportiv simbol, multiplu campion olimpic la canoe. În jurul lui s-a construit un brand de haine care îşi propune să folosească doar materie primă românească.
Colecţia a fost gândită şi desenată de Olah Gyorfash, un designer cunoscut în lumea modei de la noi.
Pandora este una din cele mai mari fabrici de confecţii din ţară şi aproape 1.000. Doru Simiz a pornit de la zero şi a crescut afacerea an de an. Oamenii din fabrica lui câştigă peste medie pentru că a devenit competitiv în această industrie care are un potenţial uriaş. Cu condiţia să fie susţinută de autorităţi, iar patronii să adauge plus valoare mărfurilor pe care le exporta.
Aşadar, la Focşani ajunge doar schiţa designerului. Inginerii îi fac tiparul şi tot acolo se construiesc mostrele.
Inginerii român pun în pagina schiţele brandurilor de lux care plătesc pentru o haină exportată de Simiz de 10 ori mai mult decât în perioada de lohn. Tocmai de aceea Doru Simiz vânează absolvenţii Facutatii de Textile de la Iaşi.
Ca să-i ţină în fabrica lui, a închiriat un întreg palier cu apartamente într-un bloc din centrul oraşului.
În fabrica de la Focşani primele schiţe ale colecţiei Patzaichin prind contur, iar proiectul ar putea resuscita nu doar o industria primară pentru că se vor folosi materiale româneşti, ci şi exportul de design românesc.
Colecţia a fost deja expusă la Londra şi curând va fi lansată şi în România. Haina românească din in şi cânepă se relansează în jurul unui simbol naţional.
Întreaga industrie trebuie să se reaşeze şi să-şi deseneze propriile colecţii. Să defileze cu design, producţie şi material românesc ca să-şi recapete un loc pierdut într-un domeniu care dă unii dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii.
Fotografii și texte preluate de pe site-ul stirileprotv.ro
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
De același autor
