Despre vrânceni plecați la muncă dincolo de granițele țării, care-și aduc copiii acasă
În Vrancea s-a constatat o creştere accentuată a numărului de copii remigraţi care îşi continuă studiile în şcolile din judeţ, intr-o ambianţă mult mai prietenoasă, care le oferă oportunitatea de a-şi face prieteni mai uşor. Peste 100 de elevi s-au întors din Italia, Anglia, Germania, Austria, Republica Moldova, Spania ori Statele Unite ale Americii. Mulţi dintre aceşti copii - unii născuţi şi crescuţi departe de România - au nevoie de mai multă răbdare şi de ajutor din partea cadrelor didactice, pentru a se adapta în noua şcoală, unde au colegi noi şi unde vor studia într-o limbă pe care au vorbit-o doar în familie. Dificultatea lor este legată de anumite materii, dar şi de înţelegerea limbii române, În schimb, nu au probleme de integrare în colectiv pentru că se întorc în ţară împreună cu familiile.
Atât copiii, cât şi părinţii au găsit înţelegere şi sprijin la Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea, care este preocupat de modul în care aceşti copii se integrează in colectiv, de modul în care reuşesc să se adapteze la modul de lucru din şcoala în care îşi continuă studiile, de modul în care interacţionează cu colegii de clasă.
„Profesorii diriginţi au această datorie morală spunem noi, de a-i ajuta să se integreze. Nu avem semnalate până la acest moment situaţii în care aceşti copii să întâmpine diferite dificultăţi de adaptare, de reintegrare. Nu avem semnale până la acest moment ca aceşti copii să ceară intervenţia psihologului şcolar”, a spus profesor Aurel Şelaru, inspector general adjunct, I.S.J Vrancea.
Am vrut să vedem cu ochii noştri şi să auzim cu urechile noastre, cum reuşesc să treacă peste perioada de adaptare, cât durează ea şi cât de bine se simt odată ajunşi acasă. Nu doar că s-au născut şi au crescut într-o altă tară, dar şi părinţii lor sunt plecaţi de 10, 15, 20 de ani din România. Nici lor nu le este uşor şi ei au nevoie de susţinere, pentru ca la rândul lor să-şi poată ajuta copii.
George s-a născut în Italia. Acolo a mers la grădiniţă, la şcoală. Învăţa bine şi avea mulţi prieteni de care a fost nevoit să se despartă în momentul în care părinţii au decis să revină acasă, in comuna Bilieşti.
„Am venit în România ca să învăţ limba mea.
- Cum e? întreb.
„Pentru mine e bine”.
- Te-ai acomodat uşor?
„Nu prea... Înainte nu ştiam pe nimenea, acum ştiu toată clasa”.
Cel mai bun prieten îi este Andrei, colegul de bancă, alături de care îşi petrece timpul liber.
„Mi-a făcut o impresie bună, mai ales că-l mai văzusem prin vară”, spune Andrei.
Profesorii sunt foarte atenţi cu aceşti elevi pe care îi ajută, daca este nevoie, în mod deosebit.
„Din punctul meu de vedere s-a acomodat destul de repede”, spune doamna profesor de limba franceză.
- A avut nevoie de ajutorul profesorilor? întreb.
„Nu în mod deosebit faţă de ceilalţi copii. Cel puţin la materiile mele este foarte bun, spune doamna profesor Andreea Sîrghie.
George este în clasa a VII şi are rezultate foarte bune. Are şi mulţi prieteni semn ca a reuşit să se integreze în colectiv. Părinţii sunt fericiţi că totul e bine, mai ales că işi făcuseră tot felul de gânduri.
„Suntem miraţi cum se descurcă. Şi-a făcut prieteni imediat. Pentru el e chiar uşor. Îşi face singur lecţiile”, spune Vasilica Lefter, mama lui George.
Cristi este in clasa a IV. A plecat în Anglia cu părinţii, dar n-a putut suporta atmosfera, puţin prietenoasă, de la şcoală.
- A fost greu să înveţi engleza? întreb.
„Nu, am învăţat-o foarte repede.
- Ce n-a mers?
„Era foarte greu să-mi fac prieteni, pentru că la început nu vorbeam foarte bine engleza”, spune Cristi.
Întors în România, băiatul a rămas în grija bunicilor şi acum învaţă la şcoala din comuna Bilieşti, unde este printre primii din clasă.
- Cum s-a acomodat? întreb.
„Foarte bine, repede, îi merge mintea”, spune bunicul mândru de nepoţelul dumnealui.
- Şi-a făcut prieteni?
„Da, pentru asta a şi venit la ţară. Mama lui are casă la Focşani, dar el a vrut să stea la noi. La o luna a fost şedinţa cu doamna învăţătoare, am venit tot eu. Am întrebat, „Cristi, cum e? E primu!”, spune cu mândrie bunicul lui Cristi.
În clasa a VII este şi Mateo, născut şi crescut în Italia. Părinţii şi-au făcut griji pentru el şi pentru fratele mai mic, în clasa a IV, mai ales că nu stăpâneau foarte bine limba română. Surpriza a fost mare când au constatat că băieţilor le place foarte mult în noua şcoală, iar la matematică Matteo este foarte bun.
„S-au acomodat foarte bine. Şi-au făcut imediat prieteni, au fost acceptaţi imediat. Le-a plăcut că au pauze, că au mai multă libertate. Au avut nevoie la început doar de mai multă atenţie, faţa de ceilalţi copii...”
- Pe care au primit-o? întreb.
„Pe care au primit-o, din plin, spune Alina Cătană, mama celor doi fraţi.
Profesorii şi elevii Şcolii Gimnaziale din Bilieşti i-au primit cu mult drag pe aceşti copii. Profesorii sunt foarte atenţi la evoluţia lor în clasă, îi ajută, îi corectează când e nevoie, iar colegii le-au devenit prieteni.
„A existat mereu o colaborare strânsă cu familia. Şi părinţii au fost consiliaţi atunci când nu înţelegeau sistemul educaţional român. Nu au avut nevoie nici copii, nici părinţii, de
intervenţia psihologului”, a spus doamna director Violeta – Mariana Grigorică. Implicat în această acţiune a fost şi primarul localităţii, domnul Vasile Chirilă, care s-a întâlnit cu părinţii şi împreună au dezbătut problemele imediate, după care a urmat întâlnirea primarului şi a părinţilor cu cadrele didactice. Rezultatul s-a văzut, copiii sunt permanent ajutaţi, înconjuraţi cu toată dragostea, astfel că au reuşit, să treacă de perioada de acomodare, mai mult, să aibă rezultate bune la şcoală.
Daria, născută tot în Italia, nu s-a lăsat până când nu şi-a convins părinţii să revină în România. De dragul ei, aceştia şi-au lăsat locurile de munca şi s-au stabilit în oraşul Odobeşti, unde intenţionează să deschidă o afacere, dar prioritatea nr.1 rămâne fetiţa înscrisă în clasa I. M-a impresionat mărturisirea mamei care mi-a spus, cu lacrimi în ochi, cum Daria a cerut, la intrarea în ţară, să coboare din maşină, să sărute pământul natal. Deşi o fire timidă, Daria a reuşit să-şi apropie colegii de clasă cu blândeţea, cu felul ei de-a fi...
„S-a integrat foarte repede in colectiv, copii au acceptat-o, au început să comunice, şi-a însuşit foarte multe noţiuni şi mi se pare o elevă bună”, ne-a spus domnul învăţător Nicolae Vulcan, Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu, din Odobeşti.
În Italia fetiţa s-a confruntat cu o situaţie mai puţin plăcută, fiind deseori marginalizată la şcoală.
„Putem spune că exista acel cuvânt- rasism- pentru că dacă scăpa ceva în româneşte i se spunea, „dar în limba voastră, dar în limba voastră!” şi s-a simţit întotdeauna marginalizată. Ne-am luat inima-n dinţi şi am zis, mergem acasă pentru ea.”, a spus mama Dariei.
Din cei 101 copii remigraţi, 43 sunt înscrişi în ciclul primar, 28 în cel gimnazial şi 10 elevi la liceu. ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
