Ziua in care judetul este din nou plin
Judetul Vrancea numara oficial 395.330 de persoane, dupa cum arata ultimul recensamint al populatiei. De 17 ani insa, vrincenii tot pleaca in lume, in cautarea unei vieti mai bune. Unele cifre, neoficiale insa, sustin ca peste 80.000 de vrinceni au emigrat. Vrincenilor, Italia li se potriveste ca o manusa, in special din cauza limbii usor de invatat. Avem vrinceni si in Franta, Spania, Grecia, Turcia, SUA, Canada si chiar Islanda. Sate si blocuri intregi s-au golit de tineri si chiar de batrini. Pentru cei plecati sa-si cistige piinea printre straini, sarbatorile sint momentele in care isi doresc cel mai mult sa fie aici, acasa. Sint pretioase momentele cind isi fac bagajele si se intorc. Atit de multi incit vamile aproape ca nu mai fac fata. Chiar daca au plecat doi, se intorc trei sau poate patru pentru ca intre timp cei plecati s-au casatorit si au facut copii. "Am avut ani in care de Craciun imi venea sa plec pe jos in Romania", ne-au spus doi tineri, care si-au adus fiica de 6 ani pentru prima data la bunici. Le-a fost dor de colinde, de sorici sau de turtele coapte pe plita in Ajun de Craciun. Ziarul de Vrancea a plecat in cautarea celor sositi acasa si a gasit citeva familii fericite.
Gina Istudor are 26 de ani si a fost invatatoare in satul ei din comuna Maicanesti. Din 2001 a renuntat la catedra si a devenit chelnerita la un club sportiv din Roma. Aici s-a si casatorit cu Iulian Goleanu, baiat din satul ei, cu care are o casnicie fericita. Se declara "euronavetisti" pentru ca nu pot renunta nici la Italia si nici la Romania. "Nu sint de acord cu cei care spun ca e umilitor sa faci munci sub nivelul tau de pregatire. Parerea mea este ca noi, romanii, trebuie sa invatam sa muncim in primul rind. In Italia, am luat-o de la zero. Italia a fost pentru mine o scoala a vietii. Acasa m-am intors dupa trei ani si jumatate, pentru ca nu aveam acte. Imi era dor de mama, de satul meu, de tot ce inseamna Romania", ne-a spus Gina. Pentru ea si sotul ei, cele mai apasatoare momente erau de Craciun, "cind simteam ca vrem sa ne intoarcem la radacini". Cind au venit in sfirsit acasa, au fost putin dezamagiti pentru ca nu au gasit ceea ce cautau. "Le-am dat lucrurilor o culoare deosebita din cauza nostalgiei!", ne spune Gina.
Autocare pline de dor
In autocarul cu care au venit zilele trecute din Italia erau bunici, parinti, copii, nepoti nerabdatori sa ajunga acasa, cu daruri la cei dragi. Oameni care fac turism social. "Adica se duc in Italia sa legene nepoti, sa invirta la sarmale... Bunicile, mamele noastre sint experte in asa ceva. E nevoie de ele pentru ca in Italia romanul munceste de dimineata pina seara", ne lamureste Iulian. Pornind de la dorul de casa, Gina si Iulian s-au gindit sa-si deschida la Focsani o agentie de turism pentru cei care vin si pleaca, pentru euronevetisti. Nu stiu insa daca e bine sa se intoarca acasa definitiv. Nu au curaj!" Asteptam sa vedem ce va fi dupa 1 ianuarie, cu integrarea in UE", ne mai spune Gina Istudor.
"Strainii nu pun in valoare farmecul sarbatorilor"
Aceleasi temeri, amestecate cu sperante, le are si Nausica Baciu, o tinara care locuieste in Franta, unde este logodita cu un arhitect. In paralel cu studiile, este antrenoare de gimnastica la un club din Paris. Nu a putut sa nu vina acasa de sarbatori, chiar daca e un pic suparata pe unii oamenii Romania. "Tot farmecul sabatorilor de iarna este sa le petreci cu familia si cei dragi... Strainii nu reusesc sa puna in valoare farmecul sarbatorilor decit prin cadouri si chestii materiale. La noi inca se pune accent pe valoarea sentimentala a acestui sfirsit de an, a sarbatorilor in general... Din acest punct de vedere ne putem considera foarte bogati. Desi vom intra in UE, sper din tot sufletul sa reusim sa pastram aceste valori fundamentale, care ne caracterizeaza ca si natiune", spune ea. Asa ca, de sarbatori, in casuta parinteasca din comuna Homocea, vor veni toti fratii si cumnatii din Italia, Spania, Franta si se vor aseza in jurul mesei imbelsugate. Nu inainte de a merge la biserica pentru a cinta impreuna colinde de Craciun. "Desi sint intr-o familie franceza care m-a primit ca pe propria fiica, imi lipsesc micile detalii care ma fac super fericita cind sint in tara, mincarurile pregatite cu atita atentie, faptul ca ne regasim toti, in familie. Aici e dificil sa reunesti persoanele", spune Nausica.
Familie reunita de Craciun
In comuna Rastoaca, in Ajun de Craciun, am intilnit o familie fericita. Toader Rotaru e plecat in Italia din 1996. A venit acasa in momentele importante ale vietii sale. Unul dintre ele a fost atunci cind a cunoscut-o pe Gabriela Mihaela, 26 de ani, cea care i-a devenit sotie. De un an si jumatate o au pe Iuliana Adriana, o fetita cu par blond, cirliontat. E atit de prietenoasa incit vrea in brate la toata lumea. Ea e cadoul de Craciun pentru bunicii Nicolae si Ioana care nu o vazusera decit in fotografii. I-am gasit pe toti, fericiti, in cuptorul de linga bucatarie. Tinara familie si-a inceput si o casa noua. "Eu trimit bani, ca de construit o fac altii!", spune Toader. Nu stiu daca si cind se vor intoarce, dar un lucru e sigur: nu ar mai munci pentru salariul din Romania. "Ce sa faci aici, cu ce sa traiesti ?! Stau acolo de nevoie. Nu mai este ca pe vremea lui Ceausescu sa ai 5 lei si sa-i bei pe toti. Ce sint multumit ca acolo nu ma sictireste nimeni. Munca e respectata", spune Toader, care lucreaza ca mecanic auto. Ca orice femeie, Mihaelei i-a fost dor de racituri, de cirnati si de mirosul de cozonaci. "Dar cel mai tare mi-a fost dor de turtele cu nuca, pe care le faceam inainte de Craciun", spune ea. Familia e imprastiata in Italia, Spania, iar de curind o nepoata s-a casatorit cu un italian. Spera sa fie impreuna de revelion, oricit i-ar costa. "Bani are si mortul, nu ne plingem de asa ceva! Vrem sa ne bucuram cu familia", spune Toader.
Comuna imprastiata pe trei continente
La fel ca Toader Rotaru au facut 800 de oameni din cei 2000 ai comunei Rastoaca. Au plecat cei mai multi in Italia, dar si in Spania, Anglia, Turcia si chiar in America. Satul se umple doar de sarbatori, atunci cind sunt chiar si curse speciale Rastoaca-Roma. Din 2004, cind a fost ales, primarul Vasile Dima a oficiat nu mai putin de 34 de casatorii intre cupluri plecate peste granita. L-a casatorit chiar si pe fiul sau, care traieste la Torino de 6 ani. Crede ca cei plecati au scapat Romania de probleme. "Daca nu plecau copiii astia, in Romania erau greve zilnic. Omul migreaza exact ca animalele. Unde gaseste de mincare, de lucru, acolo se duce! String si ei un ban, isi fac o casuta, isi iau o masina", ne spune edilul rastocenilor. Vorbele sale sint impartasite de cei plecati. Daca cei casatoriti si cu copiii vor sa se intoarca acasa, sa traiasca in vilele care au rasarit aproape in fiecare curte, cei mai tineri nu sint siguri daca vor sa mai traiasca in Romania. "Eu mai stau un an in Italia si ma car in alta tara ", ne spune Gabriel Sava, de 21 de ani. "Se mai intoarce cind s-or pune geamuri la Colosseum!", glumeste prietenul sau, cu care s-a intors acasa pentru Craciun.
Harnice furnicute
Chiar daca se intorc acasa doar la Paste si la Craciun, cei plecati au contribuit vizibil la cresterea nivelului de trai din tara, cu mult mai mult decit au facut guvernantii, indiferent de culoarea lor politica. In toate satele sint numai santiere. Se ridica vile, cu bai in casa si seminee, exact cum sint in Italia si Spania. Iar batrini cu baston merg lunar la ghiseele Western Union pentru a-si ridica "pensia". Ce-i deranjeaza pe toti cei cu care am stat de vorba este specula. "Si verdeata din piata se scumpeste atunci cind venim noi acasa", spun cei care se intorc la parintii lor batrini si nevoiasi de doua ori pe an, cu ocazia sfintelor sarbatori. Apoi, "aceste harnice furnicute", cum le numea un cititor, parasesc sarmana tara bogata pentru a cauta bunastarea si prosperitatea acolo unde munca este rasplatita cu adevarat.
Bunataturi la pachet
Daca nu vin vrincenii acasa, atunci se duc bucatele la ei. Autocarele care pleaca zilnic in Italia si Spania sint pline de oale de sarmale, de sorici, cirnati, afumaturi, dar si de leustean, marar si cimbru, condimente care nu prea cresc in gradinile italienilor. "Acum se gasesc aici, in Italia, multe mincaruri traditionele, sint magazine romanesti. Dar se trimit si de acasa specialitati care se fac de Craciun, toba, caltabosi, cirnati. Din pacate e mai greu de trecut cu ele la vama. Sint asociatii ale romanilor care organizeaza intilniri de Craciun, de Revelion. Mergem si cu colindul pe la prieteni, dar nu e ca acasa. Acum sint autocarele full, nu se mai gasesc bilete de avion pentru cei care vor sa vin in Romania. Foarte multi insa nu s-au intors pentru ca guvernul italian nu a decis inca daca sa lase deschise portile pentru muncitorii romani", ne-a declarat Iulian Manta, presedintele Ligii Romanilor din Italia.
