Astăzi despre: Diplomatul militar care a înființat și condus serviciul de contraspionaj al Armatei - Gheorghe Dabija - comandant de divizie în campania anului 1918. Eliberând Braşovul, a luptat de la Mărăști și Oituz până la Budapesta.Arestat de comuniști
Gheorghe Dabija (n. 20 septembrie 1872, Iași – d. 1957, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
A fost diplomat militar, a înființat și a condus serviciul de contraspionaj al Armatei. După încheierea operațiunilor militare și-a dedicat viața studiului.
Gheorghe Dabija, născut pe 20 noiembrie 1872, la Iași, și mort în 1957, la București, a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918 și a participat la ocuparea Budapestei în 1919.
Gheorghe Dabija a fost singurul diplomat militar român care a reușit să afle, prin eforturi proprii, de negocierile purtate între statele balcanice pentru formarea Ligii Balcanice. La 14 aprilie 1912, acesta i-a prezentat regelui Carol I textul tratatului de alianță bulgaro-sârb și al anexei secrete a acestuia, ambele semnate la sfârșitul lunii februarie. Maiorul Gheorghe Dabija și-a desfășurat activitatea ca atașat militar la Sofia începând cu data de 10 mai 1910 până în anul 1913, când a fost trimis la Belgrad tot ca atașat militar, unde a îndeplinit această funcție până în anul 1914. Despre misiunea de diplomat militar, Gheorghe Dabija a consemnat următoarele: „Eu mi-am iubit țara și, tot ce am făcut în calitatea mea de atașat militar, am făcut numai în interesul ei superior, conform instrucțiunilor ce aveam din partea Ministerului de Război, a Marelui Stat Major și în special din partea M. S. Regelui Carol I-ul, care m-a onorat cu încrederea Sa. Conștiința mea a fost atunci și a rămas și astăzi, după 35 de ani (1910-1945), complet liniștită și împăcată”
După semnarea Păcii de la Bucureşti dintre România şi Puterile Centrale, la 24 aprilie/7 mai 1918, dar şi după demobilizarea unei părţi a Armatei, generalul de brigadă Gheorghe Dabija a comandat Divizia 6 Infanterie, Brigada 18 Infanterie sau Divizia 2 Vânători, mari unităţi care au participat la campania din Transilvania şi Ungaria împotriva puterii sovietelor instaurate de Béla Kuhn3.Generalul Gheorghe Dabija s-a aflat la comanda marilor unități în ofensiva românească din nordul Carpaţilor Meridionali - Gheorghe Dabija. A eliberat Braşovul, a luptat la Mărăști și Oituz - a înființat și a condus serviciul de contraspionaj al Armatei. Comuniștii l-au arestat, i-au terorizat familia, i-au confiscat casa
„Totul a fost scris după notele luate chiar în timpul întâmplărilor pe care le istorisesc sau curând după înfăptuirea lor. Aceasta a înlăturat îmbrăcarea lor într-o haină care să aparțină mai mult consecințelordecât faptelor sau să fie interpretate. Ele sunt prezentate sincer, așa cum s-au înfăptuit, iar importanța lor este neapărat valabilă…..Poate că în aprecierile mele am greșit într-un fel sau altul; totdeuna însă am fost de bună credință.”
Așa își începe generalul Gheorghe Dabija poveste vieții sale de soldat. Autorul evocă mai întâi începutul carierei sale militare dar și viața de cazarmă în România sfârșitului de veac XIX și începutul celui de al XX-lea, se referă la stagiile de studii în Austro- Ungaria și Germania, la funcțiile pe care le-a ocupat în ierarhia militară între care cea mai însemnată, din prima perioadă a carierei sale este cea de atașat militar în Bulgaria în perioada 1910- 1913. La fel de interesante sunt și amintirile din perioada neutralității României (1914- 1916), când în calitate de comandant al Batalionului 2 Vânători s-a aflat în dese rânduri în prajma Regelui Carol I, de la care a aflat multe lucruri importante, a Reginei Elisabeta sau a Principelui Moștenitor Ferdinand. În aceată perioadă este cel care înființează și conduce serviciul de contraspionaj al armatei. Memoriile se încheie cu un capitol dedicat participării sale la Marele Război important deopotrrivă pentru descrierea operațiunilor militare, prin evidențierea greșelilor de tactică, strategie și chiar a celor politice dar și pentru că se referă și la personalități militare care au avut roluri importante în comanda armatei române. Regăsim mari caractere, personalități de certă valoare militară dar și oameni orgolioși gata să facă orice pentru a-și susține propria carieră cu prețul discreditării celor alături de care luptau. În final o victimă a acestor lupte ce se desfășurau în culise este chiar generalul Dabija. (radioromaniacultural.ro)
Data de 1 aprilie 1914 a reprezentat unul dintre momentele cele mai importante din cariera militară a viitorului general. Astfel, prin Înaltul Decret nr. 1148 din 18 martie, maiorul Gheorghe Dabija a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, primind, în acelaşi timp, comanda Batalionului 2 Vânători „Regina Elisabeta”. La 1 aprilie 1916, cu doar câteva luni înainte de intrarea României în război alături de puterile Antantei, prin Înaltul Decret nr. 1024 din 17 martie 1916, locotenent-colonelul Gheorghe Dabija a fost numit la comanda Regimentului „Mihai Viteazul” nr. 6, fiind înaintat la gradul de colonel la 10 mai 1916, prin Înaltul Decret nr. 1863 din 3 mai La 17/27 august 1916, această unitate se subordona, ierarhic, Brigăzii 8 Infanterie, comandată de generalul de brigadă Gheorghe Mărdărescu, Diviziei 4 Infanterie, aflată sub comanda generalului de brigadă Gheorghe Burghelea, Corpului 2 Armată, care îl avea comandant pe generalul de divizie Dumitru Cotescu, şi, nu în ultimul rând, Armatei 2 române, comandată de generalul de divizie Alexandru Averescu. Încă din prima zi de război, Regimentul „Mihai Viteazul” nr. 6 a luat parte activă la ofensiva românească de la nord de Carpaţii Meridionali, reuşind, în scurt timp, eliberarea Braşovului. Activitatea din prima parte a războiului, mai exact perioada 14 august 1916 ‒ 1 februarie 1917, este prezentată într-o Declaraţie chiar de către colonelul Gheorghe Dabija, astfel: „De la 14 August 1916 ‒ 1 Februarie 1917 cu gradul de Colonel ca sub şef de stat major la Armata III şi Armata II. Şefii: Şef de Stat Major – General G. Mărdărescu; Comandantul Armatei III-a: General M. Aslan; Comandantul Armatei II-a: General Gr. Crăiniceanu şi General A. Averescu”.
În timpul campaniei din anul 1917, mai exact în timpul bătăliei de la Mărăşti (9/22 iulie-24 iulie/1 august), colonelul Gheorghe Dabija a comandat Brigada 16 Infanterie, aflată în subordinea Diviziei 8 Infanterie, comandată de generalul de brigadă Ioan Pătraşcu, a Corpului 2 Armată, comandat de generalul de divizie Artur Văitoianu, eşalonul superior fiind Armata 2, aflată sub comanda generalului de corp de armată Alexandru Averescu, aşa cum reiese din Declaraţia mai sus citată: „De la 1 Februarie 1917 - 1 Septembrie 1917, cu gradul de colonel am Comandat Brigada 16 Infanterie. 1 Septembrie 1917 sunt înaintat general. De la 1 Septembrie 1917 - 8 Februarie 1918 – General, Comandant al Brigăzii 16 Infanterie. Şefii: Comandantul Diviziei: General I. Pătraşcu; Comandantul Corpului: General Artur Văitoianu”. Din această Declaraţie rezultă faptul că, la 1 septembrie 1917, colonelul Gheorghe Dabija a fost înaintat la gradul de general de brigadă, în conformitate cu Înaltul Decret nr. 1405 din 1 decembrie 1917. Anul 1918 a reprezentat un alt reper important pentru generalul de brigadă Gheorghe Dabija, căruia i s-a încredinţat comanda Diviziei 6 Infanterie. Astfel, „De la 8 februarie - 1 iunie 1918 - comandant al Diviziei a 6-a. Şefi: comandantul corpului (mai exact Corpul 3 Armată): General I. Pătraşcu. De la 1 iunie 1918 - 12 noiembrie 1918 - comandant al Brigăzii 18 Infanterie. Şefi: comandantul diviziei: general Alex Atanasiu; comandantul corpului: general I. Pătraşcu. De la 12 noiembrie 1918 - comandantul Diviziei 2 Vânători. Şefi: de la 12 noiembrie 1918 - 14 aprilie 1919, general de divizie Moşoiu Traian.
De la 14 aprilie – general de divizie Mărdărescu Gheorghe, comandantul Comandamentului Trupelor din Transilvania”. Din „Declaraţiunea” prezentată mai sus reiese clar faptul că, şi după semnarea Păcii de la Bucureşti dintre România şi Puterile Centrale, la 24 aprilie/7 mai 1918, dar şi după demobilizarea unei părţi a Armatei, generalul de brigadă Gheorghe Dabija a comandat Divizia 6 Infanterie, Brigada 18 Infanterie sau Divizia 2 Vânători, mari unităţi care au participat la campania din Transilvania şi Ungaria împotriva puterii sovietelor instaurate de Béla Kuhn3.(gmr.mapn.ro/)
A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918.
Prima soție a fost Eugenia Moga. Din căsătoria cu aceasta a avut două fete, Margareta și Graziela. În martie 1916 a început divorțul, care a fost întrerupt în august 1916, din cauza izbucnirii războiului. Procedurile au fost reluate în 1919. În același an, fiicele au plecat la Paris devenind artiste și desfășurându-și activitatea sub numele de "Grety" și "Gazelle" în trupa poetului Jacques Prévert.
La 26 octombrie 1919 s-a recăsătorit cu Minerva, fostă Domșa, fiica protopopului din Orăștie. G.A. Dabija a devenit cunoscut ca scriitor militar. Mai târziu a ajuns în închisorile comuniste de la Jilava și Văcărești (1952-1955).Minerva Dabija, după moartea soțului (1957), a avut de înfruntat interogatoriile și detenția comunistă (1959-1960), la Penitenciarele Jilava și Văcărești, apoi urmăririle – confiscarea casei
G.A. Dabija a devenit cunoscut ca un scriitor militar, care mai târziu a condus la detenția în închisorile comuniste de la Jilava și Văcărești (8 august 1952-18 ianuarie 1955). Soția lui, Minerva Dabija, a avut de înfruntat, după moartea soțului, interogatoriile și detenția comunistă (1959-1960) la Penitenciarele Jilava și Văcărești, apoi urmăririle – confiscarea casei.
Cariera militară
După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Gheorghe Dabija a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”.
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16 august 1919, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în lupta împotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919).
Lucrări
Metoda instrucției patrulelor mici de infanterie, de Sublocotenentul Gh. Dabija din Batalionul IV Vânători, Stabilimentul Grafic Miron Costin, Iași, 1895
Instrucția practică a companiei de infanterie, de Căpitanul G. A. Dabija din Batalionul 9 Vânători, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1905
Practica tragerii infanteriei, [de] Căpitanul G. A. Dabija, Stabilimentul grafic Albert Baer, București, 1907
Cîmpuri de tragere, de Căpitanul G. A. Dabija, Stabilimentul grafic Albert Baer, București, 1908
Eserciții pregătitoare de tragere, de Căpitanul G. A. Dabija, Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1908
Instrucția practică de luptă a trăgătorului, șirului, grupei și plotonului, [de] Căpitanul G. A. Dabijă. Cu o prefață de Domnul General M. Aslan. Tipărită cu aprobarea Statului major al armatei No. 3907 din 1908, Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1909
Dresaj sau educațiune?, de căpitanul G. A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
Program general pentru instrucția infanteriei. Tipărit cu aprobarea Statului Major al Armatei No. 4227/ 909, de căpitanul G. A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
Program pentru instrucția recruților. Tipărit cu aprobarea Statului Major al Armatei No. 4227/909, de Căpitanul G.A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
Cadrilaterul Bulgar, de Un Român [= Maiorul G. A. Dabija], Atelierele grafice Socec & Co., București, 1913
Răsboiul Bulgaro-Turc din anul 1912-1913, [de] Lt. Colonel G. A. Dabija. (Cu 12 crochiuri și 13 oleate), Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1914
Ofițerul de infanterie în campanie, [de] Colonel G. A. Dabija, Institutul de Arte Grafice Universala, București, 1916
Amintirile unui atașat militar român în Bulgaria 1910-1913, Editura Universul, București, 1936
Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. I-IV, Editura I. Hertz, București, 1936
Războiul germano-polon, General G.A. Dabija, Editura Cartea Românească, București, 1940
În colaborare
Note asupra esercițiilor de manevră, de general Grigore Crăiniceanu și maior Gheorghe Dabija, București, 1909[10]
Tracțiunea canină și adaptarea ei la mitralierele infanteriei, [de] Lt.-Colonel Gh. Dabija și Locot. Al. Orășanu din Batalionul II Vânători "Regina Elisabeta", Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1916
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În condiţiile demobilizării armatei, în primăvara anului 1920, la 1 iulie 1920, generalul de brigadă Gheorghe Dabija a demisionat şi a trecut în rezervă, în conformitate cu Înaltul Decret nr. 2899 din 10 iulie 1920, punând, astfel, capăt unei strălucite cariere, în care acesta a făcut dovada calităţilor sale militare şi de comandant, dar şi a bravurii şi eroismului, până la finalizarea acţiunilor din Ungaria şi decretarea demobilizării.
Generalul de brigadă Gheorghe Dabija și-a valorificat prin scris experiențele profesionale, de la stagiul de pregătire în Austro-Ungaria, din perioada 1901-1903, până la activitatea de diplomat militar în Bulgaria și Serbia, între anii 1910 și 1913 ori participarea efectivă pe câmpul de luptă în timpul Războiului de Întregire (1916-1919). Scrierile militare i-au marcat viața, oferindu-i maxima libertate de exprimare, însă i-au provocat și cele mai mari prejudicii, constituind capul de acuzare al instanțelor comuniste, după care a făcut arest la Penitenciarele Jilava și Văcărești, în perioada 8 august 1952 – 18 ianuarie 1955(gmr.mapn.ro)
Citiți și:
GHEORGHE DABIJAGHEORGHE DABIJA – MILITAR, DIPLOMAT – MILITAR, DIPLOMAT ªªI SCRIITOR –I SCRIITOR –
Idei în nocturnă - Pagini deIstorie: „Gheorghe A. Dabija. Amintiri din cariera militară 1893- 1920.
Oameni, tipuri, obiceiuri și sisteme de altăd
