MOZAIC ȘTIRI INTERNAȚIONALE: Analiză semnată de Frank Lavin, pentru revista Forbes O fascinantă și foarte actuală poveste despre patru imperii
Ce au reușit Marea Britanie, Franța și Spania și de ce a eșuat Rusia?
Imperiile britanic, francez și spaniol au dispărut, toate trei, iar aceste puteri imperiale istorice s-au împăcat de mult cu această evoluție, chiar dacă i s-ar fi putut opune, în timp ce aceasta se derula. Deși pierderea imperiului a fost uneori dureroasă, iar retragerea uneori dezordonată (sau sângeroasă), a existat o dezlegare reușită, chiar dacă a fost nevoie de decenii pentru a fi implementată. Spania a trebuit să se împace cu Simon Bolivar și cu sentimentul crescând al națiunii în America Latină. Franța a experimentat aceeași mișcare anticolonială, cel mai puternic în Vietnam și Algeria. Marea Britanie și-a dat seama, după cel de-al Doilea Război Mondial, că imperiul nu mai era sustenabil sau convenabil, iar retragerea cu demnitate a fost cea mai bună cale. Și sfârșitul imperiului s-a dovedit a fi cel mai bun nu doar pentru fostele colonii, ci și pentru fostele puteri coloniale. Cu unele excepții, toate cele trei țări se bucură de relații pozitive și chiar ocazional de bunăvoință cu fostele lor posesiuni imperiale. Nu s-a pus niciodată în colonii prea mult întrebarea dacă Londra, Paris și Madrid au ceva de oferit pentru o relație, dar alte considerații precum suveranitatea și autonomia au contat mai mult. Conducătorii coloniali au avut resentimente, dar cu independența și cu puțin timp, majoritatea țărilor au fost fericite să negocieze cu fosta putere colonială. Commonwealth-ul se mândrește cu 54 de membri, Organizația Internațională a Francofoniei are 88 de membri. Și Spania are relații constante cu alte douăzeci de țări vorbitoare de spaniolă, pe chestiuni variind de la politica de vârf, la fotbal. Cu alte cuvinte, țările apreciază aceste relații istorice, dacă pot discuta cu puterea colonială, în propriile lor condiții. Dacă sunt tratate cu respect, dacă sunt autentice consultările, poate exista o utilitate considerabilă în aceste organisme - atât pentru fostele colonii, cât și pentru fosta putere colonială. Argumentul meu nu este că aceste trei puteri au fost fără vină. Argumentul meu este că s-au împăcat cu greșelile lor.
Rusia, o cale total diferită
De ce a urmat Rusia o cale atât de diferită în călătoria către o lume post-imperială? Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit și națiunile din acel imperiu sovietic au fost libere să facă alegeri, multe dintre ele au manifestat o dorință puternică de a evita legăturile strânse cu Moscova. Niciunul dintre cei șase aliați ai Uniunii Sovietice, națiunile din Tratatul de la Varșovia - Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia și România (Albania s-a retras în 1968) - nu a ales să mențină un tratat militar cu Moscova. Această respingere generală trebuie să fi fost greu de acceptat pentru Moscova. La urma urmei, Uniunea Sovietică a furnizat toate antrenamentele și armament acestor țări, zeci de ani, dar pare să fi eșuat în cultivarea de prietenii sau a unei relații de durată. Germania de Est a fost absorbită pașnic în Germania de Vest, iar toate celelalte națiuni din fostul Pact de la Varșovia s-au alăturat NATO între 1999 și 2009. Acest model s-a repetat în afara Pactului de la Varșovia, întrucât trei foști membri ai Uniunii Sovietice s-au înscris și ei în NATO: Lituania, Letonia și Estonia. Cu toate acestea, Rusia nu a eșuat complet. A stabilit propria sa alianță, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, prin care alte cinci țări (Belarus, Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan) s-au alăturat Rusiei într-un pact de securitate reciprocă.
De ce Marea Britanie, Franța și Spania au reușit, în general, iar Rusia, în general, a eșuat în relațiile post-coloniale? Unii susținători ai lui Putin încearcă să susțină că acest colaps s-a datorat provocărilor SUA sau altor intenții de rău augur. Permiteți-mi să ofer câteva explicații alternative.
În primul rând, imperialismul este atât o atitudine, cât și o structură politică. Franța, Marea Britanie și Spania au oferit scuze și ajutor fostelor lor colonii. Rusia respinge orice greșeală și, în ceea ce privește Polonia, de exemplu, afirmă că subjugarea ei a fost pe cât de necesară, pe atât de binevenită.
În al doilea rând vine experiența internă cu societăți deschise și sisteme politice deschise. Marea Britanie, Spania și Franța se laudă cu democrații înfloritoare, cu libertăți larg stabilite. Aceste țări se simt confortabil cu diferențele de opinie și au obrazul gros atunci când întâmpină divergențe. Rusia, din păcate, a devenit mai puțin tolerantă și mai puțin deschisă pe plan intern, sub Putin. Nu ar trebui să fie o surpriză că are o viziune mai puțin tolerantă față de criticile venite din fostele sale colonii.
Sfârșitul imperiului
În al treilea rând e incompetența soft power. Rusia are un număr extraordinar de mari maeștri de șah și ingineri de talie mondială. De ce nu oferă propria sa bursă Rhodes pentru ingineri? Unde este programul său Fulbright pentru matematică? Rusia a avut relații comerciale dominante cu fostele sale colonii. SUA au oferit privilegii comerciale unilaterale națiunilor din Caraibe. Unde este Inițiativa Rusiei de tipul celei din Bazinul Caraibelor, pentru Europa de Est și Asia Centrală?
În sfârșit, e conducerea personală. Harold Wilson a scris despre „Vântul schimbării” și a reușit să scoată Marea Britanie din colonialismul din Africa. De Gaulle și-a pus președinția – și viața – la bătaie pentru a realiza retragerea Franței din Algeria. Acești doi oameni de stat știau că ceea ce făcea ca o Mare Putere să fie „mare” nu era atât afirmarea puterii, cât controlul puterii.
Vedem că toate acestea se desfășoară, din păcate, în Ucraina. Rusia pare incapabilă să se împace cu sfârșitul imperiului, incapabilă să încerce să ajungă la o relație de egalitate cu fostele sale colonii și încă susține miturile imperiale potrivit cărora ar fi fost bine primită în teritoriile pe care le-a ocupat. Rusia are nevoie de un de Gaulle. Are un Bonaparte. (Traducerea: Rador)
A apărut prima fabrică de carne de pui și vită produse artificial
aceasta ar trebui să producă 13 milioane kilograme pe an
Compania americană GOOD Meat construiește prima fabrică de carne artificială la scară largă din lume, scrie Agrimanet.com. Aceasta ar trebui să producă 13 milioane kilograme pe an. În SUA urmează să fie dezvoltate, fabricate, instalate și puse în funcțiune cele mai mari bioreactoare cunoscute pentru culturi celulare de păsări și mamifere. În acest scop, GOOD Meat, divizia de carne de cultură a Eat Just Inc., a semnat acum un acord exclusiv multianual cu ABEC Inc.
ABEC are o istorie lungă de inovare a echipamentelor de bioproces, potrivit National Hog Farmer. De asemenea, are cea mai mare experiență și capacitate din industria biotehnologică. Zece bioreactoare cu o capacitate de 250.000 de litri vor sta la baza noii unități GOOD Meat. Când complexul va fi pe deplin operațional, va produce până la 30 de milioane de kilograme de carne fără a fi nevoie să sacrifice un singur animal.
Inițial, compania vrea să producă carne de pui și vită. Va putea livra produse către milioane de clienți din Statele Unite. Acum lucrează cu Food and Drug Administration și Departamentul Agriculturii din SUA pentru a reglementa piața. ABEC proiectează și produce, de asemenea, bioreactoare pentru sediul GOOD Meat din Alameda, California, programat să fie operațional în Q4 2022 și pentru o instalație din Singapore, programată să se deschidă în Q1 2023. GOOD Meat rămâne singurul producător de carne de cultură din lume care a primit aprobarea de reglementare.
Fosta artizană a relațiilor bune germano-ruse pare a-și face mea culpa: Angela Merkel: Rusia a făcut o mare greșeală invadând Ucraina
Fostul cancelar german Angela Merkel a declarat că nu există nicio justificare pentru „disprețul brutal” al Rusiei față de dreptul internațional atunci când a lansat invazia în Ucraina, transmite CNN. „Atacul asupra Ucrainei a fost o mare greșeală din partea Rusiei și o încălcare obiectivă a tuturor regulilor dreptului internațional și a tot ceea ce ne permite să trăim împreună în pace în Europa”, a declarat Merkel într-un interviu acordat jurnalistului german Alexander Osang. „Dacă trecem prin secole și spunem ce bucată de teritoriu aparține cui, atunci vom avea doar război, iar acest lucru este absolut inacceptabil”, a adăugat ea. Merkel a declarat că nu își reproșează că „nu a încercat suficient de mult” să împiedice acțiunile Rusiei în anii care au precedat invazia din 24 februarie. „M-aș fi simțit foarte rău dacă am fi spus: oh, cu acest om nu trebuie să vorbiți deloc”, a spus ea, referindu-se la președintele rus Vladimir Putin. Faptul că Rusia și Europa sunt vecine a condiționat anumite relații, a spus Merkel. „Nu vă puteți ignora unul pe celălalt. Acest lucru nu va fi posibil nici în viitor”, a adăugat Merkel. De asemenea, Merkel s-a declarat convinsă că orice plan de a face din Ucraina un candidat la aderarea la NATO în timpul mandatului său ar fi fost echivalent cu o declarație de război, din perspectiva lui Putin. Merkel a mai spus că președintele ucrainean Volodimir Zelenski este „incredibil de curajos în lupta sa împotriva corupției”, dar „la acea vreme Ucraina era o țară dominată de oligarhi”, ceea ce ar fi împiedicat-o să adere la NATO. ”Și de aceea am fost strict împotrivă”, a explicat ea. Merkel și-a arătat, de asemenea, respectul pentru „voința” de luptă a lui Zelenski.
„Răspunsul său la oferta de a putea părăsi țara - Nu am nevoie de o plimbare, am nevoie de arme - a fost foarte clar și, de asemenea, mi-a inspirat cu adevărat respect”, a mai spus Merkel. ”În cele din urmă, Ucraina este un ostatic geopolitic al Occidentului. Ura lui Putin, ostilitatea lui Putin este împotriva modelului occidental. Ostilitatea lui Putin este împotriva modelului democratic occidental”, a mai adăugat Merkel. Aceasta a afirmat că este foarte bucuroasă că Germania a decis recent să cumpere drone armate din Israel. „A fost o luptă foarte grea pentru a investi în descurajarea militară. Acesta este singurul limbaj pe care Putin îl înțelege”, a spus ea. „Acum este foarte, foarte important ca Uniunea Europeană să rămână unită”, a adăugat fostul canclar german.
Un tren de pasageri a deraiat în Iran: 10 morți, 50 răniți
Un tren de pasageri a deraiat parțial în estul Iranului miercuri dimineața, accidentul soldându-se cu decesul a 10 persoane și cu rănirea altor 50, au anunțat autoritățile, relatează The Associated Press. Potrivit autorităților, numărul victimelor ar putea crește, deși detaliile inițiale despre dezastrul care a implicat un tren care transporta aproximativ 350 de pasageri au rămas neclare. Patru din cele șapte vagoane ale trenului au deraiat în apropierea orașului deșertic Tabas, a relatat televiziunea de stat iraniană.
Tabas se află la aproximativ 550 de kilometri sud-est de capitală, Teheran.
Echipele de salvare cu ambulanțe și elicoptere au ajuns în zona îndepărtată, unde comunicarea este slabă. Cel puțin 16 persoane au suferit răni critice, unele fiind transferate la spitale locale, au spus oficialii.
Incidentul a avut loc la aproximativ 50 de kilometri în afara orașului Tabas, pe calea ferată care leagă orașul de Yazd. Fotografiile de la fața locului, publicate de Clubul Tinerilor Jurnaliști asociat cu televiziunea de stat, păreau să arate vagoane de tren, în timp ce salvatorii încercau să îngrijească răniții. Accidentul este în curs de investigare. Informațiile preliminare sugerau că trenul s-a ciocnit cu un excavator în apropierea șinei, deși nu a fost imediat clar de ce un excavator ar fi fost amplasat aproape de șina de tren noaptea. Un oficial sugerează că ar fi putut face parte dintr-un proiect de reparații.
Convorbire telefonică între prințul Charles și Emmanuel Macron. ce au discutat?
Președintele francez Emmanuel Macron l-a felicitat pe prințul Charles pentru ceremoniile organizate cu ocazia jubileului reginei Elisabeta, într-o convorbire telefonică în care moștenitorul tronului britanic și liderul francez au discutat și despre războiul din Ucraina, a anunțat biroul lui Macron, potrivit Reuters. Prințul Charles a exprimat recunoștința familiei regale pentru „semnele profunde de prietenie arătate de Franța în timpul jubileului”, a precizat Palatul Elysee într-un comunicat. Macron i-a dăruit reginei un cal aparținând Gărzii Republicane Franceze pentru a marca jubileul, descriind-o pe monarh ca fiind „firul de aur” care a legat Franța și Marea Britanie în timpul domniei sale de 70 de ani. Elisabeta este cunoscută pentru dragostea ei pentru cai. Fabuleu de Maucour, calul castrat gri în vârstă de șapte ani dăruit de Macron, l-a escortat pe președinte pe Champs Elysees din Paris luna trecută, în cadrul unei ceremonii oficiale. Charles și Macron au discutat, de asemenea, despre Ucraina în conversația lor telefonică de marți, a precizat Elysee, menționând că cei doi au fost de acord cu privire la „importanța menținerii unității care a prevalat între aliați de la începutul invaziei”. De asemenea, ei au discutat despre consecințele războiului în agravarea insecurității alimentare la nivel mondial, precum și despre problemele de mediu.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
