Astăzi despre: Cornel Patrichi, actor şi coregraf - artistul care a dus coregrafia de televiziune la rang de artă
Cornel Patrichi (n. 1 aprilie 1944, București, România – d. 5 aprilie 2016, București, România) a fost un balerin, coregraf și actor român. Cornel Patrichi s-a remarcat şi ca actor. A jucat în filme precum "Gloria nu cântă", "Pădurea pierdută" sau "Balul de sâmbătă seară" şi a realizat coregrafie pentru filme ca "Viraj periculor"şi "Actorul şi sălbaticii."
Născut în București pe 1 aprilie 1944, Patrichi a declarat că a urmat școala de balet „din întâmplare”: „Era 1953. (...) A apărut o doamnă care ne-a întrebat dacă vrem să mergem la balet. Luase notele noastre de la sport și de la cultura generală. Așa am nimerit eu la școala de balet”. A absolvit Liceul de Coregrafie în 1962, fiind apoi angajat ca prim-balerin la Teatrul „Constantin Tănase” de unchiul său, Nicolae Patrichi, care era directorul muzical al teatrului. În 1972, directorul Teatrului „Fantasio” din Constanța i-a propus lui Patrichi să fie prim-balerin. Timp de zece ani a făcut naveta București–Constanța: „Era un tren pe la 6, la 9 ajungeai, făceai repetiția de dimineață, mergeam la hotel, care era foarte aproape de teatru, mâncam, mă odihneam, începea repetiția de după-amiază și pe la 9 seara aveam tren înapoi”.
În 1987 s-a mutat cu soția sa Cornelia, tot balerină, femeia cu care a fost căsătorit timp de 42 de ani, în Italia, fondând în Toscana propria școală de balet, Dance Studio Patrichi. În 1999 s-a întors în România și a devenit coregraf pentru emisiunea Vineri seara ne distrăm cu Florin Călinescu, la invitația actorului. A realizat optzeci și opt de balete într-o perioadă de unsprezece luni „cât face un coregraf toată viața”. În 2004, Patrichi a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler de către președintele României, Ion Iliescu.
Făcea parte din grupul „select” al lui Nicu Ceauşescu
În 1972 a primit o ofertă din partea directorul Teatrului „Fantasio” din Constanța, unde a ajuns prim-balerin, poziție pentru care, timp de zece ani a făcut naveta București–Constanța. Tot în acea perioadă l-a cunoscut pe Valeriu Lazarov, care i-a propus o colaborare la realizarea unor coregrafii pentru un film.
Anii comunismului au fost prolifici pentru Cornel Patrichi, care nu a ascuns niciodată faptul că, în acea perioadă, nu i-a lipsit nimic, cum nu a ascuns nici relaţia apropiată pe care o avea cu Nicu Ceauşescu, din al cărui grup „select„ făcea parte.
„Când jucam tenis şi mă fura, îl băgam în p...a mă-sii”
Câștiga enorm în acei ani, după cum coregraful însuși mărturisea.
„Aveam tot ce voiam. Prin ’60 şi ceva îmi cumpărasem o casă de 500.000 de lei şi în doi trei ani am mai băgat 50.000 de lei în ea. Eu eram socotit, în faţa băieţilor, prieten cu Nicu Ceauşescu“, mai spune Patrichi.
Relaţia lui Patrichi cu Nicu Ceauşescu era atât de strânsă încât încât mergea până la glume pe care foarte puțini îndrăzneau să le facă cu „prințișorul”.
„Mai ales când jucam tenis şi mă fura, îl băgam în p...a mă-sii. Cei de pe margine, când auzeau, se întorceau de la gard şi o luau la fugă“, mărturisea coregraful, în urmă cu câțiva ani.
A plecat totuși din țară și a ajuns în Republica Democrată Germană (RDG), la Dresden, unde nu doar că a strâns foarte mulţi bani, ci a și prins gustul libertăţii. A mers apoi în Italia, unde a rămas până în 1999(adevărul.ro)
Filmografie
Coregraf
Cîntecele mării (1971) - maestru de balet
Aventuri la Marea Neagră (1972)
Actorul și sălbaticii (1975)
În pulberea de stele (1976)
Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
Viraj periculos (1983)
În fiecare zi mi-e dor de tine (1988) - maestru de balet
Actor
Mens sana in corpore sano (1965)
De trei ori București (1968)
Balul de sâmbătă seara (1968)
Pădurea pierdută (1971)
Veronica (1973)
Un august în flăcări (1973)
Gloria nu cîntă (1976)
Melodii, melodii (1978)
Detașamentul „Concordia” (1981)
Sfârșitul nopții (1982)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă