Premierul PD-L, o miza inselatoare
Premierul in functie s-a si autopropus de altfel, recent, la Scoala de Vara a Tineretului Liberal, si asa a ramas. Desi sansele PNL de a da si viitorul prim-ministru sint aproape nule, propunerea continuitatii cu Tariceanu sef de guvern si dupa alegerile din noiembrie are logica sa. Liberalii nu-si pot permite sa admita public ca, oricite merite ar avea actuala lor guvernare, si are destule, sint condamnati s-o intrerupa pentru simplul fapt ca nu-s favoriti la statutul de prim partid al tarii, cel ce va da, cel mai probabil, viitorul sef de guvern. E o chestiune ce tine mai degraba de psiholgie decit de politica aceea de a-si fixa un scop imposibil pentru a obtine un maxim posibil. Lucrurile stau cu adevarat problematic, cel putin deocamdata, in alta parte, mai exact la democrat-liberali. Dupa nenumarate si incredibile bilbe, ca sa nu le zic gafe incepind cu cea a desemnarii Elenei Udrea de a gestiona criza de partid de la Constanta, PD-L pare decis sa se clarifice. Va avea o propunere oficiala de viitor premier, pe 12 septembrie, la Conferinta Nationala a partidului. Cel mai probabil, acesta va fi Theodor Stolojan, lider detasat in sondaje de toti ceilalti posibili candidati, incepind cu Emil Boc. Dar simpla aritmetica a popularitatii nu rezolva problema de fond a PD-L decit poate in mintea unora, daca nu a majoritatii liderilor si membrilor sai. Pentru democrat-liberali a avea cel mai bun posibil candidat la pozitia de premier e o miza secundara dar si inselatoare. Totul pleaca de la ceea ce ar fi trebuit sa invete, si se pare ca n-au facut-o, din alegerile locale din acest an. PD-L e intr-adevar partidul care a obtinut cele mai multe voturi, desi doar cu putin peste PSD, dar in acelasi timp partidul care a dezamagit cel mai mult.. A obtinut cca 30 la suta din voturi, dar acest procent e mult sub asteptarile pe care le creasera intre timp. Iar logica in asemenea situatii, in aproape orice situatii nu doar in politica, e sa te concentrezi pe jumatatea goala a paharului si nu pe cea plina. O victorie obtinuta chinuit nu e un succes pe jumatate ci un esec pe jumatate. Diferenta de perspectiva e esentiala pentru ceea ce iti propui sa faci in continuare. Daca vor sa-si revina, democrat ""liberalii au nevoie de terapie nu de sampanie, iar asta, in cazul lor, inseamna o ruptura cu mare parte din trecut. Electoratul pe care n-au reusit sa-l scoata la vot la locale (aici e jumatatea goala a paharului) are nevoie nu de promisiunea unui premier Fat-Frumos, ci de un alt fel de partid. Pentru alegerile din noiembrie un alt fel de partid inseamna practic primisiunea unui alt fel de guvernare. Inainte de a avea un premier de exceptie, iar Stolojan nici macar asta nu mai este, PD-L trebuie sa fie un partid de exceptie care promite o guvernare asijderea. Daca vor avea asa ceva, numele celui propus s-o conduca, devine doar o confimare a ei si nu o promisiune in sine. Aceasta nevoie de "exceptionalism" e valabila doar pentru PD-L si de aici si greutatea ei. Democrat liberalii vor fi votati sau nu daca au sau nu au un continut real si un profil ferm. Celelalte doua partide care mai conteaza, PSD si PNL au la indemina, primul inertia unui electorat atent mereu la promisiuniile stingii, oricit ar fi ele de gogonate, al doilea instrumentele guvernarii. Ambele le folosesc din plin. PD-L-ul nici nu poate promite orice, pentru ca electoratul lor potential e cel mai greu de pacalit, si nici nu sint la guvernare. Ei trebuie sa se reinventeze. Extrem de dificil si riscant dar e singura lor sansa, cel putin pe termen lung.
