Dacă ai putea să fii oricine, cine ai vrea să fii?
Întrebarea este concepută eronat. Nu avem cum să fim altfel decât suntem în momentul prezent. Întrebarea corectă este: “Cu ce îmbunătăţiri putem contribui azi, pentru ca maine să fim mai aproape de ceea ce ne dorim să devenim?” Important mai este ca ceea ce vrem să devenim, să fie ceea ce ne face cu adevărat plăcere, nu doar o estimare a perfecţiunii, în funcţie de standardele societăţii, de preferinţele familiei, sau de aspiraţiile sau limitările grupului din care facem parte.
Suntem mereu în căutarea fericirii...
Suntem mereu în căutarea unei persoane sau a unui lucru care să ne inspire, să ne motiveze, să ne ajute să ne focusăm pe ceea ce ne-am propus să facem. Avem nevoie de cineva care să ne iubească, care să ne nutrească speranţa, care să ne facă fericiţi? Nimeni altcineva nu e capabil să facă aceste lucruri pentru noi… fiecare dintre noi este singurul avizat! Şi acest fapt trebuie să ne bucure! Nu depindem de altcineva pentru a fi compleţi, tot ce avem nevoie, găsim în noi! Nu avem de ce să ne facem gânduri negre pentru că în trecut nu am acţionat într-un anumit fel, astfel încât, prezentul nostru să fie aşa cum ni-l imaginăm. Fiecare experienţă, eşec sau succes, a contribuit la ce suntem azi şi la visurile pe care le avem pentru viitor. Trecutul nu-l putem schimba. Suntem datori să îl acceptăm şi să ne bucurăm de ceea ce avem în prezent, fără să ne gândim la ceea ce ne-am fi dorit, dar nu avem, ca la un regret, ci ca la un plan pentru viitor şi în fiecare clipă a prezentului să lucrăm la propria persoană pentru a ne atinge viziunea perfectă despre cine ne imaginăm că am vrea să fim.
Timpul e ca un râu. Nu putem atinge de două ori aceeaşi apă, pentru că fluxul care a trecut, nu se va mai întoarce niciodată. Prolificarea prezentului este ca o barcă, cu ajutorul căreia ajungem la malul viitorului visat.
Putem deveni orice şi oricine!
Ştiţi vorba aceea? Nu există nu pot, există nu vreau! Chiar aşa şi este! Trebuie să vrem ceva mai întai, apoi să credem că suntem capabili să ajungem la acel stadiu al evoluţiei noastre, vizualizându-ne în tabloul vieţii, colorat de noi cu elementele pe care dorim să le adăugăm, sau pe care dorim să le modificăm, sau, chiar să le eliminăm din el. Miracolele se întâmplă doar celor care cred în ele. Miracolul ni se întâmplă doar dacă avem încredere în noi înşine. Totul este posibil! Întâlnim miracole la tot pasul. Este nevoie doar să ne oprim pentru a le vedem. Este nevoie să ne deschidem inima pentru a le privi, primi şi admira. Miracolul e în fiecare dintre noi. Este necesar să-l conştientizăm şi să-l scoatem la lumină. Singurul obstacol în calea către înfăptuirea miracolului este frica. Frica de eşec, frica de a fi judecaţi de societatea din care facem parte, de familia care ne-a adus pe lume şi care ne-a educat după anumite criterii, stabilite şi ele de societate, frica de a ajunge la miracol şi de a descoperi că nici el nu este îndeajuns. Îndeajuns, putem spune că nu va fi niciodată, pentru că întotdeauna ne dorim mai mult. Şi asta nu e un lucru rău, pentru că, până la urmă, şi viaţa ne învaţă în fiecare zi experienţe noi. (Cristina DASCĂLU)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
