Comorile din N e g r i l e ş t i i V r a n c e i - 430 (1585-2015)
După ce am văzut evoluţia socială a Negrileştiului, să urmărim ce au făcut oamenii locului în aceşti 430 de ani de când se ştiu pe acest meleag.
Cultura negrileşteană poartă amprenta ocupaţiei de bază - păstoritul -, dar şi amprenta caracteristicilor fundamentale a Vrancei Arhaice: spiritul de independenţă, dat de specificul "bătrânei Vrance”, semnalat de Dimitrie Cantenir - "republică independentă” şi de Mihail Sadoveanu - "Cetatea de piatră a Moldovei”.
Civilizaţia - "tehnica materială” a negrileştenilor derivă din resursele naturale (lemn, piatră, păşune, apă, fructe de pădure, creşterea vitelor), în jurul cărora s-au cristalizat ocupaţiile şi meşteşugurile (păstoritul - transhumanţa internă, arhitectura laică şi religioasă - toate acareturile erau din lemn, bisericile şi schiturile; ocupaţiile casnice - prelucratul lânii, îmbrăcămintea, hrana etc.
Cultura - produsele sufleteşti - ilustrează cum nu se poate mai bine şi mai sugestiv spiritul negrileşteanului. Sufletul său răsare din limbajul său (regionalisme), din numele de locuri (în Călugăr, Dealul Babei, Tălmaci, Arşiţa, Dealul Florii, Pârâul Mănăstirii, Tochile, Crăciuneasa etc.). Păstoritul a fost la originea celor mai multe cuvinte prin care limba română şi-a dovedit valoarea sa. Ion Diaconu a identificat cele mai multe din aceste în cercetările sale folclorice dedicate Mioriţei: găleata, închegătoarea, cupa, chiagorniţa, strecurătoarea, acariţa, zăgâlna, tăujărul, urdariul, răvalul, răbojul, puiul, ţăncuşa, caşul sărat, păpuşarul, jintiţa, janţul etc., etc.
În lucrarea sa, "Ţinutul Vrancei”, autorul identifică destui oameni din Negârleşti/ Nigârleşti, aşa se pronunţa numele satului, care "chiar dacă au ciobănit prin munţi ani de zile” şi nu ştiau carte, au învăţat "Nioriţa”, fie din gurî, fie din fluir. Au fost oameni intervievaţi la mijlocul secolului trecut, dar numele de familie dăinuie şi astăzi (Bahnî, Brânzoi, Taftî, Stelia, Mehedinţ, Popa, Babiş, Moisî, Dochioiu, Lekia, Bratu, Ungurianu etc.) Unii dintre ei recitau sau cântau Mioriţa cu mare exactitate aproape în întregime, alţii ştiau "o poezie cu numele ştefane, Măria Ta”, adică "Doina” de Mihai Eminescu.
Nu au scăpat de porecle nici preoţii
Creativitatea şi spiritul subţire al negrileştenilor, gluma sănătoasă, ironia şi autoironia lor se vede în poreclele pe care le atribuie sau şi le atribuie. Acestea sunt adevărate metafore, unele mai vechi (Baltag, Bodolan, Bulai, Fleancuş, Drulea, Dubală, Hârjan, Hodoroabă, Groza, Jalbu, Hogea etc.), altele mai noi (Oşanu, Tramvai, Parlament, Puşcuţă, Tănţăl, Ţăpoi etc.). Unele dintre aceste supranume exprimă o atitudine a omului (Făcăleţ - drept, mândru), altele lipsa de încredere (Geaba, Telerez, Fofercă), starea socială (Vădanu), ocupaţia (Urdaş, Brânzoi, Briceag, Harcu, Scăfaru). Interesant e faptul că nici măcar feţele bisericeşti nu au scăpat de asemenea "numiri” (Popa Cotârlea, Popa Caval - admiraţie).
Cultura negrileştenilor se integrează în cultura Vrancei Istorice, dar are şi foarte multe elemente specifice, elemente care pun în evidenţă originalitatea lor. Nu e timpul nici locul unei expuneri mai largi, dar putem aminti: costumul popular, armonia culorilor şi chiar croiala, dansul popular (Cine joacă la mijloc/ Să-i dea Dumnezeu noroc; Sârba - purtatul "cozii”).
Ritualul nunţii are momente de maximă semnificaţie socială şi culturală: "Colocăşia”, "Hora mare” sau "Nuneasca”, "Iertăciunea” când tinerii îşi iau dezlegarea de la părinţi şi se duc pe drumul lor.
Dansul popular sau hora satului se făcea, când populaţia satului era în expansiune, la marile sărbători de peste an, în două locuri: hora de flăcăi, hora de băieţi, iar în a treia zi de Paşti se făcea hora însurăţeilor.
Să ne întoarcem faţa către tradiţii!
Costumul popular este un alt element de cultură negrileşteană, care se pierde încet-încet, datorită mai multor cauze: mişcările populaţiei, schimbarea ocupaţiilor, migraţia la munci în străinătate şi nu în ultimul rând, tot mai multe căsătorii exogene. Tocmai pentru conservarea costumului popular şi a tradiţiilor seculare, Asociaţia "Simion Mehedinţi” propune înfiinţarea Casei Memoriale "Dumitru Pricop” exponentul cel mai de valoare al culturii vrâncene şi a unui Muzeu al satului prin care să se conserve cultura seculară a Negrileştiului. Astăzi, după ce am ieşit "afară”, după ce am văzut cum preţuiesc alţii cultura lor, tot mai multă lume se întoarce cu faţa către vechile tradiţii. Printr-o iniţiativă de aproape 10 ani, a Primăriei Negrileşti şi a Centrului Cultural Vrancea, la 21 mai se sărbătoreşte "boteitul oilor”.
Boteitul reprezentă debutul anului pastoral, când oile se dau la cioban şi merg la păscut, la munte
Boteitul reprezentă debutul anului păstoral, când oile se dau la cioban şi merg la păscut, la munte. Acest ciclu se încheie la 26 octombrie, când oile se împart la proprietari.
Alături de acest obicei, în Negrileşti mai sunt şi alte tradiţii care ar trebui puse în valoare de instituţiile de educaţie judeţene sau locale: şcoala, serviciul cultural, organizaţiile nonguvernamentale, fiii cu dragoste de spaţiul natal.
Aceste tradiţii sunt: "Surăţia”, "Vălăritul”, "Jienii”, "Ceata”, "Scosul fetelor la horă” etc. Dacă despre "Jieni” putem spune că această tradiţie a fost cultivată, de şcoală şi de tinerii din sat, fiind legată de sărbătorile de iarnă, celelalte tradiţii au fost uitate aproape în totalitate. Putem spune, fără teama de a greşi că "Scosul fetelor la horă” avea, la vrânceni, o semnificaţie socială, pragmatică şi afectivă mai mare decât "Târgul de fete de pe Muntele Găina”.
Acolo se face un "târg” adevărat, cu cerere şi ofertă, urmând căsătoria, la Negrileşti, ieşirea fetelor la horă semnifică faptul că ele sunt pregătite pentru viaţa de gospodine - toate hainele de pe ele sunt făcute personal -, urmând apoi o perioadă în care tinerii se cunosc şi se plac, părinţii fiind cei care evaluează condiţiile pragmatice ale "înţelegerii”, dar numai după ce tinerii s-au cunoscut. Chiar dacă acest obicei este "depăşit”, el ar trebui cultivat pentru că s-ar evita unele neplăceri în ce priveşte căsătoria.
Aceste realizări s-au făcut prin contribuţia negrileştenilor ştiuţi sau neştiuţi. Cine va fi făcut primul tipar de caş, cine va fi făcut prima opincă, prima glugă (unul dintre cele mai ingenioase articole de îmbrăcăminte) sau prima cămaşă înflorată, cine va încondeiat primul ou de Paşti, după apariţia ouălor roşii etc., nu se ştie. De ce au făcut moşii noşti aceste lucruri? Din două necesităţi: una pragmatică şi una estetică. După nevoia de îmbrăcăminte a apărut nevoia de a realiza ceva mai frumos, mai plăcut semenilor.
Pomelnic al negrileştenilor de seamă
Dumitru Priocop a fost unul dintre băieţii de ispravă ai satului Negrileşti
La o privire atentă, din lungul şir al celor care au trudit pe acest urcuş al civilizaţiei şi culturii se desprind într-o ordine strict cronologică: popa Ion ot Negrileşti (1585), Ioan nemesnicul (1751), Constandin Taftă (1801-1814) şi continuă pe această scară cu meşterii populari pe care-i reţine istoria: Popa Caval (pr. Nicu Taftă), Gheorghe Pavel, Tomiţă Avram, Ion St. Pricop, Dumitru Apostu, zis Hogea etc.
Alături de aceştia, într-un pomelnic al negrileştenilor de seamă, la acest văleat de 430 de ani pomenim pe următorii: N. Bobeică, învăţător - ne-a lăsat prima monografie a satului (1904); Pr. Constantin Taftă - a tipărit anaforaua din Procesul Rosnovanu (1906); Ion D. Neagu-Negrileşti, jurist; Ancuţa Blăniţă, Vasile I. Bratu, Ştefan I. Lechea, Climent Danţiş, Nicu Mănăilă, Vasile N. Taftă, cel mai mare specialist în ovine-caprine, membru de onoare al ASAS; Nicolae Taftă, profesor universitar; Dumitru Pricop - poetul Vrancei; pr. Nicolae Păun; Costică Păun - profesor universitar; Costică Luca - dr. în agronomie şi mai tinerii Ion Dochioiu, Dumitru Moisă - dr. în economie etc.
Şirul negrileştenilor care au dus numele satului în toată lumea este mult mai mare, dar spaţiul nu ne permite să-i pomenim aici pe toţi.
În privinţa actualităţii şi a perspectivelor Negrileştiului, putem spune că la acest ceas aniversar, satul se poate mândri cu unele realizări pe care le notăm în trecere: aducţiune de apă, şcoală nouă, peste 3 km de drumuri interioare asfaltate, piaţă de produse agricole şi… în perspectivă, sediu nou pentru Primărie. Pe de altă parte, se observă o revigorare a activităţii Obştei de Moşneni. Bine ar fi ca aceste realizări să se bazeze pe activităţi productive, deoarece există în sat mână de lucru care poate să prelucreze lemnul. Exploatarea şi valorificarea lemnului brut nu aduce venituri reale satului. Azi, fac un apel călduros către toţi negrileştenii să-şi întoarcă sufletul şi către cultură. Dacă Dumnezeu a făcut ca pe acest meleag să se nască unul din cei mai dăruiţi cu har oameni - Dumitru Pricop, noi să fondăm aici un loc în care să adunăm toată zestrea culturală pe care ne-au lăsat-o strămoşii, cei ştiuţi şi neştiuţi, cei care vor veni, pentru a vedea toată lumea că "Nasc şi la Negrileşti oameni”! Să renaştem solidaritatea vrânceană de altădată!
Costică NEAGU
Ca în fiecare an, de Sfinţii „Constantin şi Elena", în Negrileşti are loc „Boteitul Oilor". Evenimentul, ajuns la a XIII-a ediţie, începe la ora 10,30 cu tocmeala oilor, iar la ora 11,00 are loc slujba de sfinţire a mioarelor şi plecarea acestora către munte. Întrucât ziua de 21 mai înseamnă şi Ziua Eroilor, la monumentul de la biserică vor fi depuse coroane de flori. Tot azi vor fi inaugurate piaţa agroalimentară, amenajată la vechea primărie a comunei, dar şi Şcoala Gimnazială. (M. V.)
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
