VIDEO Astăzi despre: O actriță frumoasă, talentată, când sensibilă, când vulcanică. Carmen Stănescu. A plecat luând cu ea eleganţa unei lumi pierdute
Carmen Stănescu (n. 29 iulie 1925, București – d. 11 aprilie 2018, București) a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce.
A absolvit Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1948, clasa profesor Marioara Voiculescu. Interesant, însă, este că în adolescență viitoarea actriță a practicat mai multe sporturi de performanță, între care și tirul, făcând parte timp de cinci ani din echipa națională (!). A făcut și natație, dar și atletism, fiind campioană națională de junioare la 100 metri plat. De altfel, în 1952 a fost distinsă cu titlul de Maestru al Sportului. A renunțat, însă, din cauza unui eveniment care era să provoace o tragedie: „ Ne antrenam în Pădurea Băneasa, când am avut un accident - un glonț mi-a ricoșat în ochi și-a trebuit să renunț după cinci ani”…
Carmen Stănescu arăta că modelul unei căsnicii fericite și-l însușise de la propriii părinți: „Tata, un avocat talentat și foc de frumos, lucra la firma lui Oscar Negreanu, care avea și un magazin celebru în epocă: Odeon. Unii poate că-și mai amintesc de el: se afla lângă Piața Sfântul Gheorghe, aproape de strada Lipscani. Era un magazin ca o peșteră a lui Aladin: plin de minunății. Acolo, la raionul de muzică, lucra și mama, ca vânzătoare. O frumusețe de fată, după care nu puține capete se întorceau. Vreo doi ani a stat ea acolo, printre gramofoanele cu pâlnie, din care, de pe discurile Odeon, se revărsau arii de operă și romanțele en vogue. Și tot acolo l-a cunoscut ea pe tata. Amândoi iubeau muzica și dansul, erau sortiți unul altuia. S-au îndrăgostit, s-au căsătorit și apoi am apărut eu. Tata a construit o căsuță gen vagon, pe Calea Văcărești, raiul copilăriei mele, o căsuță făcută pe pământul dăruit de nașa lui de cununie, cu banii dați de arhitectul Nedelescu, bunicul meu din partea mamei. (…)Amândoi părinții mei au avut cultul casei și al familiei. S-au iubit unul pe altul și m-au iubit nespus și pe mine. Dragostea lor și felul lor de a se purta unul față de celălalt nu aveau cum să nu mi se întipărească în suflet... Țin minte că, în 1996, după moartea mamei, rânduind lucrușoarele rămase de la ea, am dat peste creioanele tatei, pe care ea le păstrase vreme de 21 de ani, într-o punguță de molton. Mai erau acolo și o ascuțitoare, ștampila tatei, o gumă de șters și multe alte mărunțișuri de care avea el trebuință ca avocat. Pur și simplu, mama nu se îndurase să le arunce”. în 2011, la 86 de ani – începuturile ei în teatru
„Am spus mereu cum m-a născut mama într-o căsuţă de pe Strada Dragoş-Vodă, fiind asistată de o moaşă care a prezis că pruncul care se va naşte va trăi în multă lumină, pentru că strada, deşi era încă noapte, era luminată «a giorno» de farurile multor maşini adunate probabil la vreo petrecere. Deci, de când am păşit pe marea scenă a vieţii, s-a ştiut că voi avea reflectoarele pe mine, care mă vor chinui toată viaţa... Dar la mine n-a fost complicat la admitere, că m-au apreciat de la bun început. Am avut-o profesoară pe marea actriţă Marioara Voiculescu, care a fost şi-n comisia de examen. Eu, de emoţie, n-am mai ştiut nimic din poezia «Ispita» lui Coşbuc. Am spus titlul, începutul, şi pe urmă gata, am tăcut. Maestrul Jora, care era preşedinte, a zis: «Ce facem cu fata asta? E ea frumoasă, dar habar n-are, n-are memorie, nu ştie să spună o poezie de la început până la sfârşit». La care dna Marioara Voiculescu, am aflat pe urmă că i-ar fi spus: «Asta înseamnă că are multă emoţie şi e foarte bine pentru un actor. Eu o iau pe răspunderea mea». Şi am avut noroc... M-a luat pe răspunderea dumneaei şi m-a instruit şi m-a iubit. Am intrat în Teatrul Naţional în urma unui concurs. Pe mine m-a ales Tudor Vianu la Teatrul Naţional. Şi acum ştiu sigur că, dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot actorie aş alege. Teatrul pentru mine înseamnă viaţa mea” (comentator.ro)
Debut, Teatrul Național
A debutat în 1945 cu rolul Ecaterina Ivanovna în piesa „Frații Karamazov”. Începând de atunci și până astăzi, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului Național precum și a altor teatre din București.
Tot în 1945 începe să joace și pe scena Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București. Aici interpretează, de-a lungul anilor, peste 30 de roluri, între care: Ileana Cosânzeana în „Înșir'te mărgărite” de Victor Eftimiu (regia Ion Iliescu, 1945); Gina în „Mitică Popescu” (autor și regie Camil Petrescu, 1945); Agafia Tihonovna în „Căsătoria” de N. V. Gogol (regia Victor Bumbești, 1948); Mița Baston în „D' ale carnavalului” de I. L. Caragiale (regia Sică Alexandrescu, 1951); Dona Angela în „Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca (regia Miron Nicolescu, 1955); Ana în „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian (regia Alexandru Finți, 1956); Dona Uracca în „Cidul” de Pierre Corneille (regia Mihai Berechet, 1959); Felice în „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1959); Zoe în „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale (1962); Toinette în „Bolnavul închipuit” de J.B.P. Moliere (regia Sică Alexandrescu, 1962); Tofana în „Patima roșie” de Mihail Sorbul (regia Cornel Todea, 1965); Dorina în „Tartuffe” de J.B.P. Moliere (regia Ion Finteșteanu, 1967); Nina în „Al patrulea anotimp” de Horia Lovinescu (regia Mihai Berechet, 1969); Prințesa Kosmonopolis în „Dulcea pasăre a tinereții” de Tennessee Williams (regia Mihai Berechet, 1972); Doamna Clandon în „Nu se știe niciodată” de G.B. Shaw (regia Constantin Russu, 1985); Amanda în „Menajeria de sticlă” de T. Williams (regia Mihai Manolescu, 1992); Yvonne de Bray în „Părinții teribili” de Jean Cocteau (regia Andreea Vulpe, 1993); Mătușa Augusta în „Călătorii cu mătușa mea” de Graham Greene (regia Petre Bokor, 1998); Atueva în „Nunta lui Krecinski” de Aleksandr Vasilievici Suhovo Kobilin (regia Felix Alexa, 2000); Alienor de Aquitania în „Leul în iarnă” de James Goldman (regia Petre Bokor, 2001); Ardele în „Egoistul” de Jean Anouilh (regia Radu Beligan, 2004).
La Nottara a mai jucat în piesa Bună seara, domnule Wilde! după Oscar Wilde (regia Alexandru Bocăneț, 1971), iar la Teatrul Municipal în piesa Iubire pentru iubire” de William Congreve (regia Emil Mandric, 1970).
De-a lungul carierei a jucat alături de mari actori, precum Silvia Dumitrescu Timică, Sonia Cluceru, Costache Antoniu, Alexandru Giugaru, Alexandru Finți, George Calboreanu, Emil Botta, Grigore Vasiliu-Birlic și mulți alții.
Studii
Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu.
Roluri în teatru
Teatrul Național
Ardele - „Egoistul” de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, 2004
Alienor de Aquitania - „Leul în iarnă” de James Goldman, regia Petre Bokor, 2001
Atueva - „Nunta lui Krecinski” de Aleksandr Vasilievici Suhovo Kobilin, regia Felix Alexa, 2000
Mătușa Augusta - „Călătorii cu mătușa mea” de Graham Greene, regia Petre Bokor, 1998
Sonia Ivanovna - „Locomotiva” de Andrè Roussin, regia Mihai Manolescu, 1994
Yvonne de Bray - „Părinții teribili” de Jean Cocteau, regia Andreea Vulpe, 1993
Amanda - „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, regia Mihai Manolescu, 1992
Louise Rafi - „Marea” de Edward Bond, regia Horea Popescu, 1987
Doamna Clara - „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982
Doamna Clandon - „Nu se știe niciodată” de George Bernard Shaw, regia Constantin Russu, 1985
Iocasta - „Mecanismul infernal” de Jean Cocteau, regia Mihai Berechet, 1979
Ea - „Comedie de modă veche” de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, regia Mihai Berechet, 1975
Prințesa Kosmonopolis - „Dulcea pasăre a tinereții” de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet, 1972
Nina - „Al patrulea anotimp” de Horia Lovinescu, regia Mihai Berechet, 1969
Dorina - „Tartuffe” de J.B.P. Molière, regia Ion Finteșteanu, 1967
Doamna Maria, Reveca - „Apus de soare” de Barbu Ștefanescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu, 1967
Tofana - „Patima roșie” de Mihail Sorbul, regia Cornel Todea, 1965
Epifania Ognisanti - „O femeie cu bani” de George Bernard Shaw, regia Mihai Berechet, 1964
Doamna Pape - „Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare, regia Lucian Giurchescu, 1963
Toinette - „Bolnavul închipuit” de J.B.P. Molière, regia Sică Alexandrescu, 1962
Zoe - „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, 1962
Catinca Rosetti - „Cuza Vodă” de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1959
Felice - „Bădăranii” de Carlo Goldoni, 1959
Dona Uracca - „Cidul” de Pierre Corneille, regia Mihai Berechet, 1959
Diane Messerchmann - „Invitație la castel” de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958
Ana - „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, regia Alexandru Finți, 1956
Dona Angela - „Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, regia Miron Nicolescu, 1955
Mița Baston - „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1951
Kaiva Atvasar - „Argilă și porțelan” de Arkadi Grigulis, regia Ion Aurel Maican, 1949
Agafia Tihonovna - „Căsătoria” de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Victor Bumbești, 1948
Gina - „Mitică Popescu", autor și regie Camil Petrescu, 1945
Ileana Cosânzeana - „Înșir`te mărgărite” de Victor Eftimiu, regia Ion Iliescu, 1945
Teatrul Municipal
„Iubire pentru iubire” de William Congreve, regia Emil Mandric, 1970
Teatrul Constantin Nottara
Lady Bracknell - „Bună seara, domnule Wilde!” după Oscar Wilde, regia Alexandru Bocăneț, 1971
Ecaterina Ivanovna - „Frații Karamazov” după Fiodor Mihailovici Dostoievski, examen condus de profesoara Marioara Voiculescu, 1945 - DEBUT
Teatrul radiofonic
Doamna nevăzută - Pedro Calderón de la Barca
Dulcea pasăre a tinereții - Tennessee Williams
Ce înseamnă să fii onest - Oscar Wilde
Școala bărbaților - Molière
Hernani - Victor Hugo
Cocoșatul de la Notre-Dame - Victor Hugo
Candide - Voltaire
Mielul turbat - Aurel Baranga
O femeie cu bani - George Bernard Shaw[2]
D'ale carnavalului - Ion Luca Caragiale
Filmografie
Doi vecini (1959) - soția locotenentului
Telegrame (1960) - Atenaisa Perjoiu
Bădăranii (1960) - Felice, soția lui jupân Canciano
Tinerețe fără bătrînețe (1969) - Împărăteasa Tinereții
Frații Jderi (1974) - jupâneasa Tudosia
Premiera (1976) - actrița Alexandra Dan, directorul artistic al Teatrului Contemporan
Povestea dragostei (1977) - vrăjitoarea
Războiul independenței (1977) serial TV, regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis
Mușchetarul român, regia Gheorghe Vitanidis, 1975
Runda 6, regia Vladimir Popescu Doreanu, 1965
Volume tipărite
„Destăinuiri", Editura Universal Dalsi, 2003
Premii, recunoaștere
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actriței Carmen Stănescu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[4]
Maestră a sportului în 1952
Societar de onoare al Teatrului Național „I.L.Caragiale” din anul 2001.
În anul 2004 a primit Premiul de excelență în teatru, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de teatru, oferit în cadrul festivității „Femeile de succes ale anului 2004".
Pe 18 mai 2013, Majestatea Sa Regele Mihai I a conferit d-nei Carmen Stănescu Decorația Regală „Nihil Sine Deo”
Decorații
Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[
Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[11]
Note
^ „Carmen Stănescu”, Internet Movie Database, accesat în 17 iulie 2016
^ George Bernard Shaw - O Femeie Cu Bani (Teatru Radiofonic) - YouTube
^ "Paganini" de Lehar, Formula AS - anul 2003, numărul 571, accesat la 22 ianuarie 2014
^ Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.
^ https://familiaregala.ro/ordine-si-decoratii/nihil-sine-deo
^ Carmen Stănescu, In Memoriam | Familia Regală a României / Royal Family of Romania (în engleză)
^ Olga Tudorache şi Carmen Stănescu, decorate de regele Mihai I | Informaţia Zilei, www.informatia-zilei.ro
^ https://www.amosnews.ro/actritele-olga-tudorache-si-carmen-stanescu-vor-fi-decorate-de-regele-mihai-2013-05-08
^ Carmen Stănescu - Destăinuiri - Semnături celebre - Radio România Actualităţi Online, www.romania-actualitati.ro
^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 27.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
