VIDEO Astăzi despre „Cenușăreasa din Vrancea” - „indianca” Naarghita, artista născută la Pufești. A cântat în peste 15.000 de concerte. A fost invitată în India de către Indira Gandhi, unde a fost mai apreciată decât Beatles
Naarghita este supranumită „Cenușăreasa din Vrancea” Maria Amarghioalei (n. 14 ianuarie 1939, Pufești, jud. Vrancea, - d. 26 februarie 2013, București) mai bine cunoscută prin numele de scenă Naarghita (scris și Narghita), a fost o cântăreață și dansatoare română. Iubitoare a muzicii și a coregrafiilor din filmele indiene, interpreta s-a specializat pe acest repertoriu și a atins performanțe remarcabile, cunoscute și apreciate atât în patria ei, cât și în lume.
„Apreciez că am cântat în peste 15.000 de concerte… Publicul era admirativ, dar într-un fel nemilos cu bisurile cerute. Nu glumesc dacă vă spun că pe locul unde cântam, lăsam adesea urma transpirației care curgea pe mine din cauza emoțiilor, a efortului, a pasiunii cu care răspundeam așteptării publicului”, mărturisește artista în același interviu.
Ulterior ea a învățat limba hindi prin corespondență și a început sa dea concerte secondată de Orchestra de estradă a Radioteleviziunii, dirijor Sile Dinicu. Faima ei a ajuns repede și peste hotare. A fost invitată specială în India, unde calitățile i-au fost recunoscute de public.
„Eu am reușit! Am ajuns la New Delhi, la invitația doamnei Indira Gandhi, care a fost uimită și încântată de interpretarea mea, după un eveniment comentat mult în India: călătoria Beatles-ilor în Țara Gangelui, pentru meditație și inspirație din cultura milenară indiană. Am citit în ziarele locale că multor indieni nu le-a plăcut interpretarea lor la sitar în cântecele indiene, socotind-o „fadă”. Din fericire, eu am avut o primire prietenoasă din partea ziariștilor și a publicului indian. Poate pentru că am fost mai fidelă specificului lor național multisecular. Nu știu dacă e o performanță laudativă sau nu. Le-am respectat doar tradițiile și, dacă s-a putut, să fiu și originală într-un anumit fel, și performantă… Oricum, m-a bucurat că indienii considerau că le „reprezint muzica” mai bine decât unele cântărețe de-ale lor. Asta mi-a conferit o anumită „unicitate”. Asta mi-a adus și un contract la Carnegie Hall ”, mărturisește Naarghita în interviul pt jurnalul.ro.
Când Maria avea trei ani, părinții ei s-au despărțit; mama, pe nume Aneta, s-a stabilit la București. Fata a fost crescută de bunicii materni până la vârsta de nouă ani, când s-a mutat în capitală alături de mama ei.[5]
Vreme de patru ani, tânăra a făcut studii de coregrafie la Palatul Pionierilor din București (actualul Palat al Copiilor). În 1956 a intrat în corpul de balet al teatrului de revistă „Constantin Tănase”, ca figurantă. În paralel, a luat lecții de canto clasic. La numai o lună de la angajarea în teatrul „Constantin Tănase”, a văzut pelicula indiană Vagabondul (1951), în regia lui Raj Kapoor; a fost foarte impresionată de film și a început să manifeste interes față de muzica și dansurile indiene. Hotărându-se să învețe cântecele de pe coloana sonoră a filmului, l-a urmărit de cincizeci de ori, după care a înregistrat muzica filmului cu un magnetofon adus cu sine în sala de proiecție. A studiat piesele muzicale cu atenție, învățând pronunția cuvintelor indiene după ureche.
În 1957, ea a debutat ca solistă în revista „O seară la estradă”, regizată de Nicolae Dinescu; aici a interpretat aria „Ciand” (lb. rom. „Luna”) din banda filmului Vagabondul. Publicul a primit numărul cântăreței cu entuziasm.
Activitate
Artista a început să se documenteze în privința culturii indiene. A învățat timp de patru ani limba hindi prin corespondență cu Centrul Hindi,[6] cu sprijinul unui profesor din Universitatea București; acesta i-a procurat un sari (piesă de îmbrăcăminte specifică pentru indience), înregistrări și partituri cu muzică ușoară și de film din India.[2]
Pseudonimul ales de cântăreață este un joc de cuvinte, semnificând în limba hindi fie „cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”; muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „cântec pentru cei luminați”. Întrebând-o de proveniența numelui ei, muzicianul Romeo Vanica (membru în anii 1960 al formației rock Mondial) a primit un răspuns glumeț: „Există Harghita, există Marghita, m-am gândit să existe și Narghita.”
Primul disc Electrecord al Naarghitei a fost bine primit de public. După nouă ani de așteptare, interpretei i s-a înmânat atestatul Oficiului de Spectacole și Turnee Artistice, care îi dădea posibilitatea de a susține recitaluri și spectacole pe scenele din țară; cel care și-a dat acceptul în acest sens a fost baritonul Nicolae Herlea. În toamna lui 1967, prim-ministrul Indiei, Indira Gandhi, a vizitat România și a avut ocazia să o vadă pe Naarghita în spectacol. Foarte plăcut impresionată, ea a cerut să o cunoască pe tânăra cântăreață și dansatoare. Într-un dialog la care a participat și prim-ministrul român Ion Gheorghe Maurer, Indira Gandhi a invitat-o pe Naarghita să viziteze India, iar acesta a răspuns aprobator. Nouă luni mai târziu (la scurt timp după asasinarea politicianului american Robert F. Kennedy, eveniment cu un impact puternic în toată lumea), Naarghita a fost primită călduros în New Delhi în ciuda doliului și a rămas acolo timp de jumătate de an, vizita fiindu-i sponsorizată de guvernul indian. Cu această ocazie, Naarghita făcut cunoștință cu idolul ei, actorul și regizorul Raj Kapoor, iar cei doi au devenit prieteni apropiați.
Artista a murit singură în garsoniera unde locuia cu chirie în Bucureşti şi a fost găsită de nepoata ei, care a spart uşa după ce nu mai primise niciun semn de la ea. Avea 73 de ani şi de mai multă vreme trăia în sărăcie, cu o raţie de 40 de lei pe lună. Nu a avut niciodată pensie sau un venit constant, pentru că, în vremea când ţinea concerte şi lansa albume, din care câştiga zeci de mii de lei, nu încheia contracte.
Citiți și:
Naarghita, cântăreața româncă de muzică indiană, a fost mai apreciată în India decât Beatles
