VIDEO Astăzi despre: Maria Lătărețu | Privighetoarea Gorjului, pe care Jazzmanul Johnny Răducanu o considera Ella Fitzgerald a României | Interpreta de muzică populară a murit pe scenă, cântând | O moarte plină de măreție, ca în tragediile antice
Maria Lătărețu (n. 7 noiembrie 1911, Bălcești, Gorj — d. 27 septembrie 1972, Românești, județul Botoșani) a fost o cântăreață română, de muzică țărănească din Gorj și populară. A fost una dintre cele mai îndrăgite interprete din domeniu, fiind supranumită deseori Privighetoarea Gorjului.Jazzmanul Johnny Răducanu o considera Ella Fitzgerald a României. În cariera sa a susținut un număr mare de concerte, a realizat numeroase înregistrări discografice și a participat la un număr mare de emisiuni de radio și TV.
Cei din generația tânără nici nu au auzit de ea, iar pentru cei care încă îi mai ascultă cântecele este un personaj construit mai mult din umbre. Câteva pagini de internet,sunt de acord doar în două chestiuni: a fost o cunoscută interpretă de muzică populară și a murit pe scenă, cântând. O moarte plină de măreție, ca în tragediile antice. În rest, data nașterii, data morții și alte repere biografice diferă de la o pagină la alta, de la un document la altul, de la autor la autor. Bibliotecile nu oferă decât două cărți și o broșură care se contrazic în sine, dar și una pe alta. Ziarele mai vechi și mai noi reiau doar mărturiile subiective și incomplete venite în primul rând din familia cântăreței . În această confuzie totală și netulburată, numai moartea Mariei Lătărețu este un fapt cert. Însă circumstanțele morții sunt și ele un nod gordian pe care timpul scurs de atunci l-a încâlcit și l-a strâns și mai tare
Viața și cariera artistică
Încă din copilărie, Maria Lătărețu a cântat la hore, nunți, petreceri boierești etc. La 13 ani fratele artistei, Ioniță Borcan, îi cumpără o chitară și o învață să se acompanieze.
În 1928 ea se căsătorește cu vioristul Mihai (zis Tică) Lătărețu din comuna Lelești și cântă împreună în mai toate satele din Gorj.
Ajunge pentru prima oară în București în 1933 unde cântă pentru o scurtă perioadă de timp la localul „La fânăreasă”, întorcându-se apoi în Gorj.
În 1937 este descoperită în Gorj de o echipă de folcloriști alcătuită din Constantin Brăiloiu, Harry Brauner, Tiberiu Alexandru și Mihai Pop. Încântați de vocea, stilul și de repertoriul său tradițional, au invitat-o la București pentru a o înregistra.
Primele înregistrări ale Mariei Lătărețu au fost efectuate, pe cilindri de fonograf, la data de 19 iulie 1937. Apoi, pe 13 septembrie 1937, înregistrează la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea artistică a Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români (Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” de azi). Cântă prima oară la Radio București pe 29 august 1937.[5]
Cântă la localul lui Marcu Căciularu (din strada Vespasian, zona Gării de Nord) în 1937, la „Luna Bucureștiului” în 1938 și în perioada 1939-1949 la „Dorul Ancuței”, restaurant de lux din strada Alexandru Lahovari, frecventat de diferiți artiști – scriitori, compozitori, actori. La acesta din urmă a fost angajată la recomandarea lui Constantin Brăiloiu.
Cântă cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966.
Întreprinde numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate: Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S., Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Iordania.
De-a lungul carierei sale a cântat cu mari șefi de orchestră și dirijori:Gelu Barabancea, Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, George Vancu, Ion Luca-Bănățeanu, Florea Cioacă, Constantin Mirea, Nicu Novac.
Distincții
Medalia A cincea Aniversare a Republicii Populare Române, acordată pentru meritele deosebite în promovarea melosului popular (1952)
Ordinul „Muncii”, clasa a III-a (1954)
titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[6]
Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1968)[7]
Aprecieri
„Eram cu dascălul meu, Constantin Brăiloiu.
Plaiuri gorjenești.
Un conac de odinioară.
Maria Lătărețu.
Neașteptată și minunată clipă cu soarele în suflet.
Frumoasă peste măsură. Tulburătoare privire. plină de gingășie, scăldată în bunătate și omenie.
Acompaniindu-se cu chitara, îngânată de cinci muzicanți populari, Maria se întrece cu păsările cerului, răspunde privighetorilor, șopotului izvorului, foșnetului frunzelor. Clopoțel de cristal, glasul limpede și pătrunzător te poartă dincolo de vremuri, peste lacrima și bucuria omenirii”
—Harry Brauner, etnomuzicolog[8]
„Maria Lătărețu este una dintre cele mai autentice reprezentante ale cântecului lăutăresc oltenesc. Folcloriștilor le este cunoscută de multă vreme. Cântecele ei, chiar din discurile pe care le-a făcut Constantin Brăiloiu, au trecut hotarele țării ajungând și în străinătate. Îmi amintesc că odată, vorbind cu un folclorist suedez, mi-a spus că la Radio Stockholm se dă din când în când «Doina oltenească» a Mariei Lătărețu, piesa fiind considerată unul din cele mai frumoase cântece din lume.
Calitatea ei deosebită este că păstrează stilul autentic gorjenesc pe care îl interpretează cu multă delicatețe, cu multă suavitate. Pe lângă faptul că este o bună interpretă, ea își compune singură textele, adică creează la cântecele învățate în tinerețe variante despre care putem spune că sunt ale Mariei Lătărețu.”
—Mihai Pop, folclorist
La Moscova, a cântat vreme de un an cu contract, la restaurantul de artă culinară românească „Dunărea”. A dat spectacole îndelung aplaudate la „Balșoi Teatr”, ocazie cu care l-a cunoscut pe Aram Haciaturian, marele compozitor al baletului „Spartacus”. Acesta i-a spus într-o seară artistei că afișul de la Dunărea trebuie modificat:
„Pe el nu trebuie scris «În această seară cântă Maria Lătărețu» ci «În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc».”
—Aram Haciaturian, compozitor[9]
„Oricine și-ar lua osteneala să o compare cu vestitele cântărețe de altădată ale Gorjului, în frunte cu Ioana Zlătaru din Runcu și Ioana Piper din Arcani, al căror glas ni-l păstrează memoria discului, va pricepe că Maria Lătărețu a fost – mai mult decât o cântăreață de talent – creatoarea unui nou stil de cântare, care – prin ea – a făcut școală.”
—Tiberiu Alexandru, etnomuzicolog[10]
„Plăcută la vedere , cu gropițe ascunse în colțul buzelor, cu dinți de mărgăritar și cu ochii de licurici, Marița e o autentică țărăncuță din Gorj, care știe să zică minunat o sumedenie de cântări de un farmec deosebit. Marița n-are voce mare. Însă, tradiția sau poate un instinct miraculos, o ajută să înlocuiască această lipsă prin simplicitatea cu care intonează fraza muzicală și prin calitatea de dicțiuni. Această din urmă însușire e de altfel de o mare însemnătate, deoarece textul pe care îl zice Marița te încântă, pe cât te dezmiardă cântecul. Rămâi uimit de fantezia și în același timp de echilibrul și delicatețea de simțire ce se revarsă din versurile cântate și care pot figura cu cinste într-o crestomație populară.”
—Mihail Jora, compozitor și dirijor
„De data aceasta am stat în Iugoslavia mai mult. Pretutindeni am constatat un interes sporit pentru ascultarea cântecelor interpretate de dumneavoastră la radio, pe discuri sau de la imitatori. Se poate spune că toți cei care vorbesc românește vor fi știind altele, mai mult sau mai puțin despre România – dar despre Maria Lătărețu știu în mod sigur cu toții. Este plastică relatarea unui om simplu care spunea cam așa «Păi, Maria cântă cam în toată ziua la noi în sat... la radioul nostru». În altă parte din Iugoslavia, unii români din Banat s-au plâns că nu apucă să cumpere discuri aduse din România din cauză că românii din Serbia le-o iau înainte cumpărând mai cu seamă discurile cu cântecele Mariei Lătărețu.”
—Sava Iancovici, folclorist
Decesul
În septembrie 1972, Maria Lătărețu a pornit într-un turneu în toată țara, alături de Ion Luican, Laura Lavric și Ionel Schipoancă. Moare, din cauza unei congestii cerebrale, pe 27 septembrie 1972, în culise, după ce și-a susținut recitalul, la căminul cultural din comuna Românești (județul Botoșani). Este înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București.[13]
Discografie
Articol principal: Discografia Mariei Lătărețu.
Note, referințe
^ a b Brînaru, p. 16
^ formula-as.ro. Pasărea măiastră a Gorjului – Maria Lătărețu (Formula AS, nr. 930, 2010). Accesat la 19 februarie 2012.
^ 44 de ani de la dispariția unei voci de aur. Viața Mariei Lătărețu, povestită de nora sa, 22 septembrie 2016, Carmen Anghel, Evenimentul zilei, accesat la 22 septembrie 2016
^ stiri.tvr.ro. 40 de ani de la moartea Mariei Lătărețu. Johnny Răducanu o considera "Ella Fitzgerald a României". Accesat la 21.04.2013.
^ Brozbă, p. 33
^ Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.
^ Decretul nr. 797/1968 privind conferirea ordinului și medaliei Meritul Cultural unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole.
^ Brauner, H.: Să auzi iarba cum crește, Ed. Eminescu, București, 1979, p. 125
^ Brozbă, p. 43
^ Brînaru, p. 25
^ Brozbă, p. 32
^ Ediție de colecție, p. 10
^ Brozbă, p. 84
Bibliografie
***: Ediție de colecție – Maria Lătărețu, Jurnalul Național, București, 2 aprilie 2007
Brînaru, Marin: Maria Lătărețu și cîntecele sale, Ed. Muzicală, București, 1989
Lătărețu, Ioana și Brozbă, Dorin: Maria Lătărețu, privighetoare nepereche, ediția a II-a, Ed. B. D. Media, Târgu-Jiu, 2008
Vedeți și
Muzica țărănească din Gorj
Legături externe
Maria Lătărețu. Ultimul cântec, ultima zi, 31 august 2010, Viorel Ilișoi, Jurnalul Național
Lucrare documentară în cinstea Mariei Lătărețu Arhivat în 15 aprilie 2015, la Wayback Machine., 27 iunie 2013, Ziarul Lumina
Maria Lătărețu, diva restaurantelor bucureștene, 28 septembrie 2014, Carmen Anghel, Jurnalul Național
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
