Foto | Exemplu despre cum este dusă mai departe în Vrancea, tradiția care spune „De sărbatori să fim mai darnici, să fim mai buni”
În Vrancea este obiceiul ca de Sfintele Sărbători ale Paştelui să se dea de pomană, bunătăţi de dulce, oamenilor bătrâni, bolnavi, să le fie masa bogată. Gabriela Melu - Butu a învăţat de la mama ei, când nici nu mergea la şcoală. Acum îşi învaţă fetele, să duca această frumoasa tradiţie mai departe.
Când era un pic mai mărişoară, Gabriela o însoţea pe mama ei cu „de-m-părţitul” Ajunsă la casa ei, cu două fete mari de-acum, a decis să le obişnuiască şi pe ele, să ducă tradiţia mai departe. Anul acesta au mers la Fetig, un cătun din Vrancea, uitat de lume, unde rar ajunge un străin. Au rămas puţini trăitori, doar bătrânii, în rest ţipenie de om. Deşi locul pare părăsit, mai sunt câţiva, care nu s-au îndurat să lase locul în care odinioară trăiau 80 de familii cu copii lor. Încet, încet, s-au tot rărit până când au rămas câteva familii, să le numeri pe degetele de la o mână. Se descurcă greu, până în centrul comunei - câţiva kilometri buni - trebuie să meargă pe jos. La întoarcere şi mai greu să vină cu coşul plin la deal. Cel mai chinuit este nenea Toader Miloiu căruia picioarele nu-i mai răspund la comenzi, dar nici aşa nu se lasă şi trebăluieşte cât e ziua de lungă, chiar dacă are 70 de ani bătuţi pe muche.
Îl găsim la coasă, peste drum de casă.
„Uite aşa, mă mut, mă tot mut aşa, ca să fac treaba ... Acuma pun iarba în sac şi trec pe partea cealaltă, cu sacu de-a schinarea...”
De 5 ani nenea Miloiu nu se mai poate mişca fără ajutorul cârjelor.
„Uite-aşa, asta-i viaţa mea, spune nenea Miloiu. Am o viata tare, tare năcăjită, mă rog la Dumnezeu, dar nu..., parcă nu mă aude, Este o vorbă, „până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”. Dumnezeu nu vine cu sacul cu mălai. Daca ai mănânci, dacă n-ai iar e rău”, zice nenea Toader Miloiu.
Desi are dureri mari, nu poate sta locului, tot timpul are ceva de făcut.
„O grădină, ceva care se poate face în cârje. În grădină, am pus şi fasole, am pus sămânţuri, morcov, arpagic, varză. Ai, mănânci, n-ai nu mănânci, nu poţi să ceri de la nimeni. Mai avem o bucăţică de lucernă, dau la purcei, aşa. Mă mişc şi eu prin curte, pe-aici. Acasă, doar eu cu nevastă-mea, da şi ea e bolnavă sărăcuţa!”
Doamna Gabriela se bucură să-l revadă după 2 ani , iar fetele ei sunt cucerite de farmecul bătrânelului.
„Îl văd vesel, optimist, în ciuda faptului că are probleme mari de sănătate. Are noroc de locul acesta, aici e o linişte pe care n-o găseşti în altă parte”.
„E prima oară când vin aici. Domnu Toader este un om incredibil, este un model de supravieţuire, motiv pentru care trebuie să ajutăm. Te încarcă într-un mod bun, este gata să-ţi vină în ajutor, să-ţi ea un sfat bun”, spune Ela, fetiţa mai mare a doamnei Gabrielei.
„Am rămas foarte uimită”., spune Sorana, mezina, „am trăit o experienţă frumoasă, pe care n-am s-o uit niciodată”.
Daruri au primit şi Ancuţa Miloiu şi fiul ei, care locuiesc în zonă.
„Bogdaproste!”, spune tanti Ancuţa bucuroasă că ne vede.
„Să fie primit, să fie pentru cei adormiţi”, spune doamna Gabriela.
- E o zi bună? întreb.
„Pentru mine e o zi bună, aştept Paştele fericită că sunt sănătoasă, dacă mă mai doare un pic, e vina mea. Dar, nu mă aşteptam să veniţi, chiar dumneavoastră, nici într-un caz”, mai spune tanti Ancuţa Miloiu bucuroasă.
În comuna Mera trecem pe la tanti Ioana Lungu, care nu aştepta musafiri. La 74 de ani e sprintenă ca una tânără, umpluse culmea cu rufe spălate.
„- Aveţi drob, cozonc, făină, pâine proaspătă ..., să fie pentru ziua de astăzi!”.spune doamna Gabriela.
„Eu zic mulţumesc, săru- mâna şi bodaproste”, spune tanti Ioana.
Tanti Ruxandra, e scumpă la vorbă, dar o înţeleg, a devenit mai tăcută şi mai tristă de când şi-a pierdut vederea cu totul. Dar are o urare.
„Sărbători fericite”!
Ce aş mai putea spune? A fost o zi bună, iar vremea a ţinut cu noi. A fost o experienţă minunată trăită alături de oameni frumoşi, cu suflet bun. Aş repeta, oricând!
O urare şi din partea mea: „Să fiţi fericiţi şi sănătoşi alături de cei dragi”. ( Janine VADISLAV )