Şi-a văzut moartea cu ochii, acum are nevoie de ajutor
Are doar 42 de ani şi din noiembrie 2017 trăieşte o adevărată dramă. Accidentul vascular suferit pe când lucra la pădure, l-a transformat într-un infirm care, după ce l-a imobilizat la pat câteva luni, abia îi lasă posibilitatea de a se mişca de colo- colo, cu ajutorul unui cadru. După ce şi-a văzut moartea cu ochii, Costică Roşca, din comuna vrânceană Jitia, îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a scăpat cu viaţă şi îşi vede familia adunată în jurul lui. Are patru copii care, fără sprijinul lui şi al soţiei, ar fi nevoiţi să renunţe la şcoală, la visul de a deveni ceva în viaţă.
Zona în care trăiesc cele 6 suflete nu poate oferi decât o sărăcie lucie. Singura lor speranţă e să înveţe, să-şi facă un viitor frumos. În acest moment însă de ajutor are nevoie şi tatăl copiilor, căruia nu-i mai ajung banii pentru deplasari la spital, la Bucureşti pentru tratament şi recuperare.Costică Roşca n-a fost bolnav niciodată. În afară de o durere banală de cap, a fost sănătos tun. Şi în ziua în care boala l-a lovit ca un trăsnet, era plecat la treabă, la pădure. Pe picioarele lui a plecat şi l-au adus acasă pe targă. „De aicea m-a luat durerea, de la ceafă, cu partea stângă cu ochi cu tot, cu gâtul. Am avut muschii paralizaţi la gât. Nu puteam nici să înghit”, spune Costică Roşca.
A scăpat cu viaţă, dar e neputincios, are nevoie de ajutorul familiei în orice clipă.
„Cind am venit de la spital, vreo două săptămâni n-am putut să mă ridic.. Ameţeam. Cum mă ridicam, cădeam pe o parte, ca un pui de găină primăvara.” A rămas în atenţia medicilor care i-au dat speranţe de însănătoşire, dar să meargă periodic la control şi recuperare, la spital. Pentru asta trebuiesc bani şi nu are. Încă mai speră că se va descurca, dar realitatea este cruntă.„Toate-s scumpe, trebuie să trecem prin atâtea greutăţi dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să fie bine, să le facem pe toate”, mai spune Costică.
Soţia lui nu este la fel de încrezătoare şi viitorul o îngrozeşte. Au 4 copii, fata cea mare este la facultate, a doua fiică este la liceu, la Focşani unde stă cu gazdă.Băieţii, sunt în clasa a VII si a VIII, la şcoala din comună. Cheltuielile sunt mari iar ei au un venit lunar de doar 1403 lei. Dacă n-ar fi cele câteva animale din ogradă, ar muri de foame. Copiii sunt buni învaţă bine şi sunt ascultători. Băieţii familiei vor să îmbrace haina militară şi speră că vor reuşi la Liceul Militar.
- Înveţi bine? îl întreb pe Stelică, fiul mai mare.
„Da, îmi place cartea.”
- Ce nevoi ai la şcoală? întreb.
„Rechizite, haine..., încălţăminte...”
Şi Aurel, puştiul de 13 ani vrea să meargă tot la Liceul Militar.
„Mă pregătesc să dau la Liceul Militar. Îmi place,da.
- De ce? întreb.
Îmi place uniforma, îmi place sportul, pregătirea militară nu mă sperie, chiar dacă este mai grea. Vreau să strâng bani, să-mi ajut familia”, şopteşte băiatul care pare sfios de felul lui, dar hotărât când vine vorba despre viitor.
Steluţei Roşca îi este tare greu să se descurce şi mai greu să cheltuiască ceea ce nu are. „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”, spune o vorbă din bătrâni, dar copiii cer, animalele din ogradă cer, bărbatul ei are nevoi multe.
- Unde lucraţi? întreb.
„La şcoală, îngrijitoare.”
- Câţi bani aduceţi în casă?
„303 lei.”
- Şi soţul? întreb.
„1.100”
Steluţa n-a mai mâncat şi nici somn n-a mai avut din clipa în care soţul ei a fost adus în sat mai mult mort decit viu. S-a gîndit la ce e mai rău, că va rămâne singură. lipsită de orice sprijin, să crească 4 copii.„Eu deja am crescut de la 6 ani fără tată şi ca să cresc şi eu copiii la fel, e cumplit... Tot 4 am fost şi noi, era foarte greu... ”, spune femeia.Mama bărbatului a avut un şoc când a auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lor. A venit într-un suflet şi de atunci a rămas să ajute în casă, mai ales că, la două săptămâni, i s-a îmbolnăvit şi nora. „La două săptămâni după el s-a îmbolnăvit şi ea. Da şi eu a fost cu inima gata, gata,dar m-a întărit Dumnezeu de am putut să-l vad aşa cum era la spital. Au nevoie de ajutor doamnă, că sunt şi ei mulţi, noră-mea nu se mai descurcă”.
- Nu fac faţă...?
„Nu fac faţă că sunt greutăţi nari”, plânge mama lui Costică.
De mila copiilor plâng şi vecinii.„L-a adus o vecină după accident...Nici nu vorbea. L-a luat cu o maşină şi a plecat cu el. N-am crezut că-l mai vedem îndărăt cu viaţă”. S-a îndurat Dumnezeu de el, de mila copiilor”, a spus şi vecina Rădiţa Noapteş.
„Nu mi-a venit să cred când am auzit de accident. Costică este un om foarte harnic şi săritor, se împacă bine cu tot satul. Are nevoie acum de mult sprijin financiar, dacă cineva poate şi vrea să-l ajute, nu sunt bani aruncaţi în vânt. La noi valea e tare săracă, abia dacă o ducem de pe o zi pe alta, dar omul ăsta are nevoie de tratament şi recuperare care înseamnă bani mulţi. Merită sa fie ajutat, ne-a spus şi Dumitru Coman din comuna Jitia.
Costică Roşca a scăpat cu viaţă ca prin urechile acului, dar are nevoie de ajutor să se recupereze, să poată munci din nou, să-şi crească copiii şi să-i ajute să ajungă ceva în viaţă.
Dacă doriţi să daţi o mână de ajutor, persoana de contact este STELUŢA ROŞCA - TEL: 0767 / 925. 160.( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Social
Medicii din Spitalul Judeţean de Urgență(SJU) Focşani limitează gărzile din cauza epuizării și a condițiilor precare
De același autor
