Recomandare de carte - ”Dinte de lup”, volum de proză al unei profesoare de la școala “Oana Diana Renea” din Focșani
Împărtășesc cu voi plăcerea de a scrie recenzia primului volum de proză scurtă al Amaliei Ion, pseudonimul literar al doamnei Ionelia Burghelea, profesoară de limba română la școala “Oana Diana Renea” din Focșani.
Copilăria din sufletul unui adult
Eugen Ionescu definea magistral copilăria ca fiind “o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare”.
Amalia Ion reușește în volumul de proză scurtă „Dinte de lup“ să atingă latura sensibilă a sufletului cititorului și să îl introducă în acea lume plină de miracole ce mai păstrează pitit în noi un copil.
Scris în mare parte la persoana întâi, într-o confesiune sprintenă, cartea se evidențiază ca o evocare a obiceiurilor din satele vrâncene Vulcăneasa și Roșioara, locuri în care și-a petrecut copilăria autoarea.
Structura modernă, fără excese de figuri de stil, se apropie în nenumărate ori de o anumită tipologie și morală ca în stilul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, un excelent pictor de tipuri și moravuri.
De altfel, volumul începe și se încheie în această notă a marelui scriitor, cu povestirile „Ne/supunere”, „Bunicul” și „Bunica”.
Cu gândirea adultă a unui pedagog și puterea de creație bine dospită a unui scriitor, Amalia Ion strânge în paginile cărții „Dinte de lup” copilăria... cu jocurile ei, cu elemente de basm, cu alinturi, sau cu purtări și decizii infantile
În multe dintre povestiri, autoarea a contopit naratorul cu personajul principal, culminând în dialog și reușind să înlocuiască epicul cu genul dramatic. Și dacă mai punem la socoteală evocarea satului într-un mod nostalgic, uneori umoristic, alteori tragic, pe alocuri cu inserții lirice, „Dinte de lup” ne trimite cu gândul la Ion Creangă și ale lui „Amintiri din copilărie”.
„Paradoxuri”, un episod din viața unui puști, pe alocuri cu accente tragice, se transformă într-o scriere de atitudine care face o paralelă între sârma de rufe de care s-a lovit în copilărie și sârma de rufe pe care se vede acum încolonat copilul devenit adult – „Cum de n-am bănuit măcar cât de fină, de invizibilă poate fi sârma cu care ni se va reteza echilibrul?!”
Nu lipsesc nici notele filozofice, meditative, ca în „Viața pe o strună”, o comparație interesantă cu coarda viorii lui Paganini – “Viața e o coardă de vioară, una singură, aceea pe care putea cânta Paganini; el, cel mai faustian dintre compozitori!”.
“Patina” aduce similitudini cu Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu sau “Cuore, inimă de copil” a lui Edmondo de Amicis – “celălalt frate a devenit crin sau alun, după ce huma l-a acoperit.”
“Dinte de lup”, ce dă și numele volumului este un tărâm al emoțiilor în care omul armonizează cu natura într-o răscolitoare derulare a aventurilor unor destine, în care memoria are un rol primordial, pentru că amintește experienţe existenţiale – „Viața nu te lasă să muști cu dinții (suportabili!) de om. Când n-ai avut un os de lup, ți-l aduce ea pe o tavă a împrejurărilor.”
După primul volum de poezie “Rostire”, Amalia Ion apucă pe drumul sublim al prozei și nu dezamăgește cititorul pentru că oferă o lectură inteligentă dar ușor de digerat literar, ceea ce îmi confirmă ideea că scrisul așezat al autoarei va fi apreciat în viitorul apropiat.
Adrian Matei
Adrian Matei este redactor al Ziarului de Vrancea și al al revistei „Salonul literar”
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
