Astăzi despre Iuliu Hațieganu - medicul român care a pus bazele învățământului superior medical clujean - profesor de clinică medicală la 33 de ani, a ținut prima prelegere universitară în limba română din Ardeal - concediat și marginalizat de comunişti
Iuliu Hațieganu (n. 14 aprilie 1885, Dârja, Cluj – d. 4 septembrie 1959, Cluj) a fost un medic internist român recunoscut în mod special pentru cercetările făcute în domeniul tuberculozei. A format la Cluj o valoroasă școală de medicină internă. Astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj îi poartă numele. A fost membru al Academiei Române și fratele politicianului Emil Hațieganu
De asemenea, Iuliu Hațieganu a pus bazele sportului Clujean prin înființarea Clubului Sportiv Universitatea Cluj în toamna lui 1919. Prin Decretul nr. 4.031 a Ministerului de Instrucție s-a recunoscut transformarea, cu data de 1 noiembrie 1919 a Universității din Cluj în universitate românească. (Prof. Istoric Gh. I. Bodea)
Primii ani și afirmarea
Iuliu Hațieganu s-a născut în familia unui preot greco-catolic de pe Valea Someșului, satul Dârja, comuna Panticeu. Ulterior, familia sa s-a mutat în comuna Cojocna. A avut alți patru frați, între care și Emil Hațieganu. A făcut studiile primare în Cojocna și la Cluj. A absolvit Gimnaziul Superior din Blaj, unde a fost coleg de clasă cu viitorul cardinal Iuliu Hossu. A urmat apoi cursurile Facultății de Medicină ale Universității din Cluj. În 1910 și-a încheiat studiile cu un strălucit doctorat și a devenit asistent al profesorului Zsigmond Purjesz. Un portret al profesorului Purjesz s-a aflat în cabinetul profesorului Hațieganu, chiar deasupra biroului său
Bazele medicinei transilvănene
S-a făcut cunoscut încă din 1914 în literatura de specialitate printr-un studiu asupra galactozuriei alimentare, publicat în Jurnalul Medical din Budapesta. A fost unul din delegații tineretului universitar la Adunarea Națională de la Alba Iulia și a susținut în fața Consiliul Dirigent al Transilvaniei înființarea Universității din Cluj. Ulterior va prezida și primul Congres al Medicilor, unde prietenul său, medicul militar Iuliu Moldovan, numit de Consiliul Dirigent în funcția de secretar cu problemele sănătății publice, va prezenta un raport asupra stării sănătății populației din Transilvania, subliniind necesitatea reluării activității la Facultatea de Medicină din Cluj.
La 33 de ani a devenit profesor de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Cluj.
La 34 de ani a ținut prima prelegere universitară în limba română din Ardeal, „Problema icterului cataral” prin care a pus bazele învățământului superior medical clujean. În perioada interbelică medicina clujeană a avut cea mai frumoasă și plină de rezultate perioadă.[judecată de valoare]
Între anii 1919-1920 a fost primul decan al acestei facultăți. A fost unul dintre cei care au trebuit să aleagă membrii care vor alcătui viitorul corp didactic al facultății. Astfel, a devenit unul din fondatorii învățământului medical românesc clujean. Cu ajutorul profesorilor din perioada respectivă, a scos, la data de 1 februarie 1920, primul număr din revista „Clujul Medical”.
Alături de Ioan Goia, Iuliu Hațieganu a adunat la catedre specialiști excepționali ca Victor Papilian, Titu Vasiliu, Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Victor Babeș, Constantin Levaditi sau Emil Racoviță. În urma Dictatului de la Viena, clinicile clujene s-au mutat la Sibiu.
Profesorul Hațieganu, al cărui nume îl poartă astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj, a fost un exemplu rar. Marele merit al lui Hațieganu, însă, este acela că a reușit să formeze un corp didactic excepțional care a dus mai departe până astăzi valoarea medicinei românești. Personalitate puternică, a coagulat repede o echipă, care s-a transformat într-un colectiv profesional de elită atât la catedre, cât și în clinici. Din fonduri proprii, colectă publică și bani de la ASTRA, Hațieganu a înființat între 1930-1932 la Cluj un parc destinat mișcării sportive a tinerilor. Parcul sportiv Iuliu Hațieganu, aflat pe malul Someșului și cu o suprafață de 25 ha, a fost dedicat memoriei unicului său copil, mort la numai 8 ani. În prezent poartă numele întemeietorului său.
Activitate științifică
În colaborare cu Ion Goia, a redactat Tratatul elemetar de semiologie și patologie medicală. În calitatea sa de decan al Facultății de Medicină și rector, de două ori, al Universității din Cluj, considera că rolul învățământului universitar era acela de a cerceta și de a pregăti elitele conducătoare. A avut ocazia să rostească discursul său în funcția de rector în prezența familiei regale, în 1930/1931. În preajma sa s-au format 4 membri ai Academiei Române și 18 conferențiari și profesori, printre care: Ion Goia, Leon Daniello, Aurel Moga, Octavian Fodor, Aron Faur, Ion Gavrilă, Viorel Gligore, Ion Jovin și Vasile Cosma. Iuliu Hațeganu a susținut planul unei clinic mari, cu 300 de paturi, și consultațiile gratuite de la ambulatoriul clinicilor. A fost preocupat de educație sanitară și de răspândirea măsurilor elementare de igienă. Acesta a fost activ în „Astra”, fiind șef al despărțământului Cluj, „Șoimii Carpaților”, „Extensia Universitară” și în sectorul „Educația fizică universitară”. El este cel care a înființat revista „Viața Universitară”. Iuliu Hațieganu a primit titlul de „medic emerit” în anul 1952 și Émile Sergent l-a considerat „cea mai complexă personalitate medicală a Europei din acea vreme”
Perioada comunistă
Odată cu instaurarea comunismului, noua situație politică l-a afectat atât pe Hațieganu, cât și colaboratorii săi, mulți fiind concediați sub pretextul unor așa-zise judecăți „populare”.
În 1985, sărbătorirea centenarului nașterii lui Iuliu Hațieganu, a fost interzisă de autoritățile comuniste.
Doctorul și omul de știință
O preocupare consecventă a lui Hațieganu a fost și stabilirea pediatriei sociale drept normă profesională. Profesorul Nicolae Miu spunea despre el:
„Marele Hațieganu a pus bazele. Organiza deplasări în diferite medii sociale unde voia să cunoască incidența anumitor boli, condițiile în care evoluau sau apăreau focarele.”
—Nicolae Miu
Iuliu Hațieganu era totodată un extraordinar diagnostician.[judecată de valoare] De multe ori reușea să diagnosticheze corect pacientul, doar privind modul în care se mișcă și cum arată.
A fost un mare susținător al creării de parcuri sportive și locuri dedicate recreației, conform principiului o minte sănătoasă într-un corp sănătos. De altfel, când a fost numit ministru al sănătății în guvernul Iorga, și-a dat demisia după ce i-a fost respinsă propunerea de înființare a unui portofoliu al Educației Fizice.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
