Astăzi despre: Constantin Țoiu - Autorul îndrăgitelor romane „cu oglindă” din anii comunismului, scrise în stilul „vechii școli”. Cu echilibru între „abstracțiile minții si fantasmele sufletului”
Constantin Țoiu (n. 19 iulie 1923, Urziceni, jud. Ialomița – d. 4 octombrie 2012, București) a fost un romancier, eseist și traducător român contemporan
În 1942 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care o termină în vara anului 1946, cu o licență „Magna cum laudae". Printre profesorii din acea perioadă se remarcă: Mircea Florian, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Mircea Vulcănescu, scurt timp și Dimitrie Gusti la catedra de sociologie. A fost ultimul an în care se mai predase „filosofia idealistă".
Galeria cu viță sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polonă)
Constantin Țoiu s-a născut la 19 iulie 1923 în localitatea Urziceni, județul Ialomița. Școala primară a absolvit-o în localitate, învățător fiindu-i domnul Haralambie Ionescu. A urmat la Brașov Liceul „Dr. Ioan Meșotă”, secția umanistă. Profesori excelenți au contribuit la formarea sa intelectuală încă din adolescență, printre care cel de limba latină, Spiru Hoidas, pomenit cu diverse ocazii.
Războiul îl prinde elev. Armata o face la școala militară de aviație Buzău, ca observator aerian. Nu participă la lupte. Este demobilizat cu gradul de sublocotenent în rezervă. În 1942 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care o termină în vara anului 1946, cu o licență „Magna cum laudae". Printre profesorii din acea perioadă se remarcă: Mircea Florian, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Mircea Vulcănescu, scurt timp și Dimitrie Gusti la catedra de sociologie. A fost ultimul an în care se mai predase „filosofia idealistă".
Începând cu anul următor, 1947, în facultate avea să fie introdus marxism-leninismul, cu urmările lui nefaste. Autorul insista asupra acestei „rupturi" nefericite de tradiția românească strălucită, în gândire și literatură, din anii interbelici.
În scrisul său se simte stilul „vechii școli", ceea ce îi va conferi o anume particularitate față de confrații mai puțin vârstnici.
A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presa culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure.
Opera sa, de valoare excepțională, cuprinde:
Moartea în pădure (roman);
Duminica muților (nuvele);
Galeria cu viță sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polonă);
Însoțitorul (roman), (reeditări în 1989, 2004);
Obligado (roman), (reeditare în 1997);
Căderea în lume (roman), (reeditare în 1994);
Barbarius (roman);
Istorisirile Signorei Sisi (roman), Destinul cuvintelor (publicistică);
Alte pretexte (eseuri);
Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei;
Morbus diaboli;
Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci;
Memorii din când în când, vol. I-II;
Trompete după-amiaza;
Memorii din când în când, vol. I, II, III;
Memorii întârziate;
Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac.
La 23 mai 1995, Consiliul Local Urziceni i-a decernat titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Urziceni".
A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română.
Faima cea mai mare i-a adus-o romanul Galeria cu viță sălbatică, roman simbolic, apropiat de poetica realismului magic din romanul latino-american.
A murit pe data de 4 octombrie 2012 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.
Opera
Romane și nuvele
Moartea în pădure (roman), Editura Pentru Literatură, 1965
Duminica muților (nuvele), Editura Pentru Literatură, 1967
Galeria cu viță sălbatică (roman), Editura Eminescu, 1976 (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polonă)
Însoțitorul (roman), Editura Eminescu, 1981 (reeditări în 1989, 2004)
Obligado (roman), Editura Eminescu, 1984 (reeditare în 1997)
Căderea în lume (roman), Editura Cartea Românească, 1987 (reeditare în 1994, prefață de Nicolae Manolescu)[5] și în 2007 (Editura Art, studiu introductiv, note și dosar de receptare critică de Marius Mihet)
Barbarius (roman), Editura Allfa, 1999
Istorisirile Signorei Sisi (roman), Editura Cartea Românească, 2006 [6][7]
Eseuri. Publicistică
Destinul cuvintelor (publicistică), Editura Cartea Românească, 1971
Pretexte (eseuri), Editura Albatros, 1973
Alte pretexte (eseuri), Editura Eminescu, 1977
Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei, Editura Cartea Românească, 1994
Morbus diaboli, Editura Cartea Românească, 1998
Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci, Editura Allfa, 2000
Memorii din când în când, vol. I-II, Editura Cartea Românească, 2003-2006
Trompete dupa-amiaza, Editura Cartea Românească, 2004
Vrăjeli (de buzunar) (note bio-bibliografice de Marius Mihet), Editura Art, 2007
Memorialistică
Memorii din când în când, vol. I, II, III, Editura Cartea Românească, 2003-2006
Memorii întârziate, Editura Cartea Românească, 2009
Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac, Editura Cartea Românească, 2010
Afilieri
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Distincții
Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[8]
Note
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Toiu Constantin, Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
^ CONSTANTIN ȚOIU (1923-2012)
^ Bodea, Valentin; Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă” 1869-2009 Momente - etape - profesori - promoții; Editura Romprint; Brașov 2009
^ Cronica de familie, 14 martie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
^ Istoria la firul ierbii, 29 iunie 2007, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
^ Istorisirile unui scriitor de moda veche, Bianca Burța-Cernat, Observator cultural - numărul 324, iunie 2006, accesat la 30 ianuarie 2014
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 45.
Legături externe
http://revistaramuri.ro/index.php?id=420&editie=22
Constantin Țoiu, Alex. Ștefănescu, România literară - anul 2002, numărul 46
http://cristea-enache.ro/constantin-toiu-cronica-de-familie
Marius Mihet despre Constantin Toiu in „Romania literara”, nr. 49/2015 http://www.romlit.ro/structuri_n_miniatur
Interviuri
Un interviu al Eugeniei Vodă cu scriitorul Constantin Țoiu
http://jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-constantin-toiu-585096.html interviu în „Jurnalul național”, 18 iulie 2011
Geografii literare - Constantin Toiu, Adriana Bittel, Formula AS - anul 2006, numărul 705