VIDEO!!! Ultimii meşteri ai Vrancei continuă o tradiţie care este pe moarte
Cu fiecare an ce trece sunt mai puţini bătranii care mai cunosc tainele artei fabricării instrumentelor tradiţionale şi vestimentaţiei populare. Puţinii care au mai rămas cu greu mai reuşesc să răzbată cu vederea printre iţele războiului de ţesut pentru a realiza capodopere de artă populară. Nu mai vorbim că nu mai există nimeni care să mai producă aceste maşini de “cusut” din lemn. Ultimii care cunoşteau arta au urcat la ceruri. Pe langă ei se mai adaugă cei care produceau materia primă, de la lană, la in sau borangic. Ultimii meşteri supravieţuiesc cu materielale pe care le iau de la Centrului Judeţean pentru Promovarea Culturii Tradiţionale, Artelor şi Meseriilor pentru a-i educa prin şcolile populare pe cei mai tineri. Nu mai există meşteri care să producă materia primă pentru îmbrăcămintea populară sau pentru ştergarele frumos ornate. Copiii care învaţă pe langă aceşti ultimi meşteri, chiar dacă ar vrea să îşi deschidă un atelier, nu vor avea de unde lua războiul, lana sau inul. Ultimii “mohicani” ai artei populare Aceşti ultimi “mohicani” ai artei populare mai au lucrări pe care le scot la vanzare, fie la Festivalul Bachus sau la Zilele Focşaniului. Şi-ar fi dorit să vandă mai mult, dar n-a fost să fie. “Vine lumea, întreabă, se uită, admiră, le place, dar de a cumpără...”, ne spune unul din meşterii aduşi la Focşani. Nici ei nu ştiu cum le va fi viitorul. “Cine să mai lucreze aşa ceva? Cand o apărea robotizarea, toată lumea va cumpără ce este ieftin şi folositor. Astea nici nu prea au folos. Se uită cineva la un ibric, şi mă întreabă cat costă. Ii zic: «domnule este 500 de lei». «Cat?» «Domnule, dar eşti nebun», îmi zice, iar eu i-am zis: «domnule, nebun nu e ăla care cere, e ăla care dă». I-am zis că poate bea o cafea şi dintr-un ibric de inox, că ăla îi asigură şi o securitate alimentară, iar dacă ţi-l fură nu-i pagubă prea mare. Ăsta-i ibric de colecţie ce vand eu, de fantezie. Cine are bani şi vrea aşa ceva poate să îl cumpere. Asta este munca, că dacă îl făceam uşor îl vindeam ieftin”, ne-a spus Gheorghe Ţimiraş , ultimul meşter în arta fierului din Vrancea. Tradiţia trage greu la deal Un alt mare meşter popular este Maria Lazăr din Nistoreşti. De pe mainile ei ies cele mai apreciate păretare şi cuverturi. Numai că şi pentru ea este tot mai greu să ducă această tradiţie. ”Au venit oamenii interesaţi, s-au uitat la lucruri, le-au apreciat că sunt frumoase şi vor ca această tradiţie să meargă înainte. Dar în curand nu vor mai avea ce vedea”, ne-a spus aceasta. Meşterul celor mai înfiorătoare măşti din Vrancea, Şerban Terţiu, duce mai departe o artă din vremea dacilor. Interesul faţă de aceste lucrări manuale, de o încărcătură spirituală şi tradiţională greu de cantărit în bani, nu au chiar aşa de mare. ”Anul trecut am vandut tot, acum nu prea am dat. Mulţumesc lui Dumnezeu suntem sănătoşi”, spune Şerban Terţiu. Bărbatul lucrează cu plăcere şi spune că nu va renunţa la tradiţie pană cand nu închide ochii. Ultimul care încheie aceste mici interviuri este Ion Stanciu, singurul artizan al cimpoaielor cu cap de ied, venit de la Nistoreşti. “Am venit cu drag la acest festival al Focşaniului. Nu prea au cumpărat din lucrurile mele, dar sperăm că vor cumpăra”, ne spune meşterul. Vrancenii care nu susţin această artă cumpărand obictele făcute de mana acestor meşteri în curand nu vor mai avea la cine să le achiziţioneze. Deja ne-au invadat piaţa măştile “made în China” şi iile făcute în India, evident la preţuri mai mici, dar confecţionate din plastic şi poliester. Iar vrancenii au cumpărat! (Aurelian IVAN)Pe platforma webtv a Ziarului de Vrancea puteţi vedea interviuri cu aceşti ultimi mari meşteri din Vrancea
