Obiectivele pe termen lung ale proiectului sunt: dezvoltarea cetățeniei active în rândul membrilor comunității, în special a copiilor și tinerilor din județul Vrancea; creșterea gradului de incluziune și reziliență a categoriilor vulnerabile; îmbunătățirea calității vieții ca urmare a dezvoltării competențelor cheie ale persoanelor defavorizate social.

Metoda aleasă pentru atingerea acestor obiective este aceea de a implica voluntarii, copiii și tinerii în activități de educație non-formală. Pentru aceasta, am creat ”Festivalul Voluntariatului”, care este o platformă menită să ajute voluntarii și copiii să își exprime ideile prin intermediul activităților educaționale non-formale. Ideea este simplă: voluntarii vor gestiona mai multe echipe de copii și vor dezvolta împreună cu aceștia proiecte de voluntariat pentru comunitatea lor. Cele mai bune proiecte vor primi premii speciale la sfârșitul celor 10 luni, în cadrul unui eveniment de amploare la care vor fi invitați toți cei implicați, inclusiv părinții și autoritățile locale. Această platformă este foarte versatilă și le permite copiilor și voluntarilor să parcurgă toate etapele transpunerii unei idei in realitate: crearea unei echipe, interacțiunea cu comunitatea pentru a găsi o idee care să se potrivească și să aducă beneficii comunității respective, conceperea proiectului în sine, atribuirea responsabilităților și sarcinilor, coordonarea și implementarea etapelor proiectului, documentarea procesului și găsirea unor modalități inovatoare de prezentare și promovare a proiectului și nu în ultimul rând, prezentarea proiectului în fața colegilor, părinților și autorităților locale.

În plus, avem parteneriate cu mai multe instituții din tot județul Vrancea, astfel încât proiectul să aibă un impact regional. Partenerii sunt: Direcția Județeană de Sport Vrancea - Centrul de Tineret Focșani; Liceul Tehnologic Eremia Grigorescu Mărășești, Școala Gimnazială Nr.2 Mărășești, Școala Haret, Școala Ciuslea, Școala Gimnazială Mihail Armencea Adjud, Școala Gimnazială Pufești, Școala Gimnazială Emil Atanasiu Garoafa, Liceul Ioan Slavici Panciu, Școala Slobozia Ciorăști, Valeriu D. Cotea Colegiul Tehnic Focșani, Colegiul Național Pedagogic ,,Spiru Haret'' Focșani, Muzeul Vrancei, Centrul Cambridge Focșani, Palatul Copiilor Focșani, Asociația Lumea lui Pinocchio Panciu, Centrul Cultural Vrancea, After School ,,Raza de Speranță a Copiilor'', Asociația Bunul Samaritean Nicorești.

Acestea fiind spuse, înainte ca voluntarii noștri să pornească în această aventură și să facă primii pași spre această nouă experiență, noi, cei de la Asociația ”Voluntariat Pentru Viață”, din experiența noastră de a fi găzduit peste 100 de voluntari, dorim să împărtășim cu ei, viitorii, actualii și foștii voluntari, secretele voluntariatului!

Aceasta este o poveste reală, cu ființe umane reale ca voi, care este presărată cu aprecierea noastră pentru munca voastră!

Odată ca niciodată, într-un sătuc pitoresc cuibărit între munți și mare, trăia un tânăr pe nume Muguraș. Era un suflet curios, mereu în căutare de aventură și de sens în cele mai simple lucruri. Voia să facă ceva cu viața lui, ceva care să îi aducă bucurie și relaxare, sens și scop, un sentiment de apartenență și un sentiment de împlinire.

Muguraș era tare vivace si nu s-a mulțumit niciodată cu ceva mai puțin decât ceea ce își dorea cu adevarat iar asta l-a mânat să caute…și-a căutat în lung și-n lat, în sus și-n jos, zi lumină.

Într-o dimineață însorită, în timp ce se plimba pe cărarea din pădure, o strălucire deosebită i-a atras atenția. Urmărind acea licărire, s-a trezit în fața unui copac bătrân, cu multe simboluri misterioase sculptate în scoarța sa.

Intrigat, Muguraș a întins mâna și a atins copacul și, într-o clipă, a fost transportat într-o lume cu totul nouă - o lume plină de magie și minune. Culorile erau vibrante, iar aerul fremăta de energie. Încă nu știa, dar tocmai pășise pe tărâmul…voluntarilor.

Muguraș era uimit de ceea ce vedea în jurul său - copaci care dansau de bucurie, flori care cântau atunci când erau atinse și animale care vorbeau în ghicitori.

În timp ce explora această lume încântătoare, Muguraș a dat peste un bătrân înțelept pe nume Ratnulov. Cu o barbă lungă și curgătoare și cu ochi sclipitori, Ratnulov părea să întruchipeze însăși esența înțelepciunii. I-a zâmbit călduros lui Muguraș, simțind curiozitatea băiatului.

"Bine ai venit, tânăr călător", a spus Ratnulov cu o voce care părea să răsune prin pădure.

"Ce este acest loc, bătrân înțelept?", a întrebat tânărul flăcău.

"Ai nimerit pe tărâmul voluntariatului, dragul meu prieten, unde se află cea mai frumoasă magie. Hai și aruncă o privire în jur!".

În timp ce mergeau împreună în acest loc fermecat, Muguraș nu a putut să nu observe oamenii de acolo. Lucrau armonios pentru a îngriji pământul și se ajutau unii pe alții fără ezitare. Unii dansau pur și simplu, alții râdeau, iar alții stăteau liniștiți cu ochii închiși, ascultând vântul. Fețele lor radiau de bucurie, iar inimile lor debordau de compasiune.

"Cine sunt acești oameni, Ratnulov?", a întrebat Muguraș.

Intrigat, Muguraș l-a întrebat pe Ratnulov de ce voluntariatul are un impact atât de profund asupra acestor oameni.

"Gândește-te la propria ta viață", a răspuns Ratnulov cu un zâmbet complice. "Când a fost ultima dată când ai făcut ceva cu bucurie și implicare absolută și ai făcut-o cu ușurință și grație? A fost aceea o experiență plăcută? Ce a făcut-o plăcută? Și când a devenit aceeași activitate chinuitoare sau chiar insuportabilă? Ce a făcut-o neplăcută?”

Muguraș și-a întors privirea în jos și a început să privească în interior. Amândoi au rămas tăcuți o vreme, plimbându-se pur și simplu.

La un moment dat, Ratnulov a continuat: "Ce rost are să-ți faci din viață o experiență neplăcută? Fiecare ființă umană merită să aibă o experiență de viață plăcută! Acesta nu este un obiectiv de atins sau la care să aspirăm. Acesta este cel mai de bază element pe care ar trebui să se bazeze orice alta activitate sau vis spre care aspirăm".

“Stai un pic, dragă înțeleptule, că nu e foarte clar încă", zise Muguraș, "ce înseamnă cu adevărat să fii voluntar?".

Ratnulov a zâmbit, punând o mână pe umărul lui Muguraș. "A fi voluntar înseamnă că îți faci viața de bunăvoie. Asta este tot ceea ce înseamnă. Aceasta este singura alegere pe care o ai: fie îți trăiești viața de bunăvoie, fie fără să vrei. Prima este o poveste de dragoste, a doua este un dezastru. Raiul sau iadul. A fi voluntar nu înseamnă să faci ceva anume; înseamnă să înveți să devii voluntar în orice fel de situație, astfel încât să îți trăiești fiecare clipă a vieții tale de bunăvoie. Sau, mai bine zis, cu voie bună."

Muguraș dădea ușor din cap în semn de înțelegere. Și-a dat seama că a fi voluntar însemna să-și trăiască viața de bunăvoie și cu voie bună - să trăiască cu dragoste și cu scop, să găsească bucurie în a-i servi pe alții și să îmbrățișeze fiecare moment cu drag. Inima i s-a umplut de înțelepciunea nou descoperită. Și-a dat seama că voluntariatul nu se referea doar la sarcinile pe care le îndeplinea, ci la spiritul cu care aborda viața. Cu recunoștință în suflet, i-a mulțumit lui Ratnulov pentru învățăturile primite.

Pe măsură ce zilele treceau, Muguraș a continuat să exploreze tărâmul magic al voluntariatului, îmbrățișând bucuria și împlinirea pe care i le aducea servirea voluntară a altora. A purtat înțelepciunea lui Ratnulov în inima sa și, din acea zi, fiecare acțiune întreprinsă, mică sau mare, a făcut-o ca un dar - o magie frumoasă care a transformat lumea lui și a celor din jur.

Și astfel, călătoria tânărului voluntar a continuat, atingând viețile multora și lăsând în urma sa clipe de iubire și bunătate - o mărturie vie a secretelor voluntariatului, a celui mai inteligent mod de a exista ca ființă umană.