Comunist ieri, scriitor azi: Vasile Valcu este la al doilea roman autobiografic
Preşedintele Uniunii Pensionarilor Vranceni, fostul activit comunist Vasile Valcu, şi-a lansat recent cel de-al doilea volum autobiografic la Colegiul Economic “Mihail Kogălniceanu”, intitulat “O viaţă între două lumi”. Autorul spune că este vorba despre un “roman autobiografic scris şi tipărit de autor”. Valcu a fost pe timpul comuniştilor director general la Direcţia Comercială şi, între timp, a schimbat cuvantările patriotarde din ziarul Milcovul, întinse pe cate o pagină întreagă, cu cărţile despre sine dar şi despre relaţiile pe care le-a avut cu unii dintre foştii săi colaboratori comunişti. În cel de-al doilea volum, autorul se ia tardiv şi nesincer de oameni sus puşi ai regimului comunist, aşa cum au fost prim-secretarele Maria Ghiţulică, Niculina Moraru, dar şi soţia lui Simion Dobrovici. “Fapte de imoralitate, sub acoperămantul de mare răspundere în partid şi în judeţ şi-au manifestat, în special în acţiunile de căpătuială, soţii celor două prim secretare: Maria Ghiţulică şi Niculina Moraru”, scrie Vasile Valcu. “Şi soţia Primului Secretar Simion Dobrovici avea apucături de căpătuială, în sensul că nu pleca nimeni în străinătate fără a trece pe la ea, fiind bine informată, din orice ţară a Europei sau din Israel, unde existau obiecte de valoare, ce puteau fi cumpărate, cerand să-i fie aduse”, îşi mai aminteşte Valcu. Urcand pe scara timpului, economistul transformat în scriitor îşi aminteşte şi de Puiu Usturoi, pe care acesta îl angajase să cante la Restaurantul Zimbru, spunand despre el că nu era nici pe departe un revoluţionar aşa cum avea să pozeze mai tarziu. Nu zicem că multe dintre cele afirmate nu sunt adevărate, doar că mai toţi cei intraţi în colimatorul lui Valcu nu se mai pot apăra dintr-un motiv lesne de înţeles. Mulţi sunt decedaţi, motiv suficient pentru Valcu să îi facă în fel şi chip, iar alţii sunt încă în diverse funcţii şi i-ar putea crea probleme curajosului scriitor. “Într-o iarnă, cand aveam o căciulă neagră de Karakul, care la plecarea de la o şedinţă mi-a fost luată de pe cap de un secretar judeţean, spunandu-mi că eu îmi pot procura altă căciulă plecand umilit acasă şi cu capul gol”, şi-a mai amintit scriitorul de tranziţie, care recunoaşte sincer că astfel de practici erau obişnuite între comunişti.
Episodul lipsă din carte
Despre el şi modul în care era perceput, absolut nicio vorbă. Desele vizite făcute de Valcu în străinătate, în Franţa, URSS etc îi erau permise nu pentru că ocupa cine ştie ce funcţie, ci pentru că la întoarcere trebuia să raporteze… starea vremii. Nici despre modul în care îşi asuma meritele oamenilor din subordine nu este nimic scris în carte. Păcat că vechii focşăneni, blazaţi din cauza imposturii care a cuprins toate mediile în ultimele decenii, nu mai vor să spună cum stau de fapt lucrurile. Totuşi, ceva -ceva tot a ajuns pană în prezent. Cică Valcu intra în magazinul Dunărea de pe vremuri, unde făcea zile fripte unui angajat. Unul dintre rafturi era delimitat de clienţi cu un cordon astfel încat oamenii să nu poată atinge şi murdări marfa. Valcu care umbla cu un briceag după el, tot tăia cordonul din material textil doar pentru că... putea. Supărat foc, angajatul i-a copt-o pană la urmă. A luat un lanţ de metal, l-a îmbrăcat în pluş şi l-a aşteptat pe Valcu să îl taie din nou. Cand şi-a încercat din nou lama economistul nostru s-a făcut de băcănie. Un personaj de toată isprava, zău aşa! (Sorin TUDOSE)