Salve de foc la mormîntarea generalului (r) Nicolae Zamfir
Veteranii de război rămîn din ce în ce mai puţini. Generalul maior (r) Nicolae Zamfir, preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război – filiala Vrancea, a fost condus ieri pe ultimul drum. Zeci de oameni, rude, prieteni, cunoscuţi, dar şi veterani de război, atîţi cîţi au mai rămas în viaţă la peste 65 de ani de la terminarea ultimului război mondial, au dorit să îi spună „Adio” generalului şi să îi aducă un ultim omagiu celui ce şi-a dedicat viaţa carierei militare. Trupul neînsufleţit al lui Nicolae Zamfir a fost depus la Biserica „Sfîntul Dumitru” din Focşani. La slujba religioasă oficiată de doi preoţi au fost prezente autorităţile judeţene, oficialii din Garnizoana Focşani, dar şi generalul Marin Dragnea, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război. După finalizarea slujbei, sicriul a fost scos din Biserică de militarii Brigăzii 8 LAROM „Alexandru Ioan Cuza” Focşani. Cortegiul funerar a fost însoţit şi de 50 de militari, care au format Garda de onoare. Nicolae Zamfir îşi va dormi somnul de veci în Cimitirul Nordic din Focşani. În momentul în care sicriul a fost coborît în mormînt, militarii au executat trei salve de foc în cer, în semn de adio. Generalul maior (r) Nicolae Zamfir a murit sîmbătă, la vîrsta de 90 de ani, fiind o persoană extrem de activă pînă în ultimele clipe ale vieţii. Ultima dată acesta a fost văzut în public la evenimentele dedicate Zilei Naţionale României, pe 1 Decembrie. „De peste două decenii, nu am lipsit de la niciun eveniment comemorativ în onoarea ostaşilor români căzuţi la datorie, chiar dacă m-am confruntat şi cu probleme medicale. Pentru mine aceste evenimente de cinstire a eroilor sînt sărbători de suflet şi în acele momente sînt copleşit de emoţii”, a declarat recent pentru ziarul Adevărul. Născut în satul Pădureni, Nicolae Zanfir s-a calificat la 20 de ani în meseria de contabil, dar a îmbrăţişat cariera militară odată cu intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial. A dus lupte grele atît pe frontul de Est, pînă la Cotul Donului, cît şi pe cel de vest, pînă în Ungaria şi Cehoslovacia. În 1944 a participat la eliberarea Ardealului de sub ocupaţia horthystă. A relarat presei cum a fost rănit pe font, după ce o maşină de război a trecut peste el, fiind nevoit să stea mai multe luni imobilizat. Pentru faptele de vitejie şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă a primit peste 20 de decoraţii militare. Generalul maior Zamfir a rămas ofiţer activ pînă în anul 1975 cînd s-a pensionat. După revoluţie a reprezentat interesele veteranilor de război, acesta nelipsind de la întrunirile vîrstnicilor de la Prefectură. Singurul veteran de război cu rangul de general - maior în rezervă din Vrancea, Nicolae Zanfor susţinea adesea discursuri la comemorarea eroilor vrînceni. Obişnuia să spună că veteranii se împuţinează pe zi ce trece şi că trebuie să-i preţuim mai mult atît timp cît se mai află în viaţă. Dumnezeu să-l odihnească în pace! (R. MANOLACHE, C. MARIN)